Cu Lumea În Spate

În viață e ca și în natură: o mulțime de elemente, dar dacă știi să le potrivești, vei avea întotdeauna un tablou de excepție.

Turul Europei în 4567 km pe motor

Am lipsit din țară o lună întreagă, lună în care am realizat încă o mică parte din visele mele: să călătoresc prin lume. Eh, lume e un pic mult spus, am rămas prin Europa, dar bucuroasă, pot să spun că am mai adăugat pe lista mea de locuri vizitate, câteva cu greutate. Destinație principală a fost WDW (World Ducati Week) de la Misano Adriatico, și tot restul călătoriei s-a învârtit în jurul datei acestui eveniment.

E o poveste frumoasă, o poveste a mea, din care face parte Furia Albă (motocicleta), Cavalerul(soferul) și drumul dinaintea noastră. Drumul: acel prieten drag mie care nu mă poate ține departe de el prea multă vreme. Care mă ispitește mereu, orice aș face în restul timpului meu. Iar eu i-am fost alături de câte ori am putut. Motocicleta, acea fantezie încă de prin grădiniță, acel lucru după care întorceam mereu capul iar zâmbetul îmi apărea de fiecare dată pe față. Cavalerul, acea dragoste la care am visat, acel EL care mă întâmpină pe un cal alb, acele sentimente atât de profunde și puternice încât vor rămâne întotdeauna neîmplinite. Una peste alta, se promitea a fi într-adevăr ceva de neuitat. 

Așadar am făcut 4567 km cu motorul și 3 pasageri...da, 3 pe motor: Cavalerul, eu,  și personajul negativ: rucsacul cel încurcă lume. A fost prima experiență de acest gen și evident că am realizat pe parcurs ce am făcut bine și ce nu. Din experiență se învață până la urmă.  😉

harta europa

Dar orice piedică am avut în toată perioada asta, ne-am încăpățânat și am dus-o cu bine până la capăt,  așa cum am plănuit de la început ieșirea.

Pregătirile nu au fost de mare anvergură. Pentru că am rămas în Europa, nu era problemă de viză și alte documente de acest gen, buletinul a fost suficient. Ne-am ocupat de starea motorului, pentru că era mijlocul nostru de transport și în primul rând trebuia să ne gândim la siguranța noastră. Probabil trebuia sa ne gândim mai mult la acest aspect având în vedere cele ce urmau să se întâmple.  :-S

Am făcut această călătorie din plăcere, din plăcerea de a cunoaște lumea, din plăcerea de a merge cu motorul și nu doar de dragul de a face kilometri. Așa că am ales să mergem pe naționale și nu pe autostrăzi. Știam că va dura mai mult, și că va fi mai greu, dar până la urmă voiam să rămânem cu amintiri plăcute din locurile pe unde am trecut. Ne-am pus probleme serioase dacă vom rezista și ce puteam face în cazul în care am fi cedat. Dar până la urmă, deși pregătirile contează, iar planul trebuie bine întocmit de la început, doar la fața locului poți lua o decizie despre care va fi pasul următor în funcție de situație. Așa că pregătiți psihic, sau cel puțin aproape pregătiți, am luat hotărârea că fie ce o fi, de plecat plecăm oricum și ne orientăm pe parcurs. Menționez că cea mai lungă tură a mea cu motorul a fost de 300 de km. Față de cei 4000 care ne așteptau în față, nu pot să spun că eram chiar foarte relaxată. Totuși, îmi plac provocările – mai mult decât mă sperie riscul. 

Furia Albă, chiar dacă este un sport-tourer, nu este echipată de drum lung cu bagaje, adică nu are cufere de nici o culoare. Trebuia găsită o soluție. Eu având un alt prieten vechi de drum, rucsacul meu de munte de 60L, am hotărât că-mi va fi alături și în această călătorie. Ca pasager, îl voi ține eu în spate, mai mult pentru echilibru, pentru că greutatea lui era preluată defapt de scaunul motorului. Ca ajutătoare la menținerea echilibrului, am cumpărat 4 chingi elastice cu cârlig cu care am legat rucsacul de motor. Așa că, practic, eu eram prinsă de rucsac, care era prins la rândul lui de motor. Sincer, ne-am dat seama de la început că apariția noastră era una cel puțin ciudată din cauza rucsacului. Ni s-a confirmat de multe ori pe drum, unde am întâlnit mulți bikeri porniți în călătorii, și toți aveau cuferele necesare pentru bagaje. Pentru orice călătorie, cuferele ar trebui să fie pe lista de trebuie neapărat.

Un alt aspect important este echipamentul de motor. Dacă planifici o astfel de ieșire, trebuie să te gândești că vei călători pe ploaie, pe frig, pe căldură. Părerea mea este că echipamentul pe drum lung este obligatoriu, chiar dacă poate neplăcut la temperaturi ridicate. S-a dovedit a fi însă și foarte util la temperaturi scăzute, iar faptul că parțial era și impermeabil, a ajutat din nou la propriul confort. De ce zic parțial? Pentru că dat cu un spray special, echipamentul waterproof rezistă la o anumită cantitate de apă, după care nu mai face față. Așa că, s-a întâmplat ca din cauza ploii și a frigului, prin anumite locuri ne-a și nins, să ne gândim dacă mai putem continua drumul în astfel de condiții și dacă ajungem la destinație în timp util. Mai mult, ghetele și mănușile nu le aveam rezistente la apă, și pe-acolo ne-a intrat tot frigul în oase. Deci un alt accesoriu de trecut pe lista de trebuie neapărat este un costum perfect impermeabil care se ia peste costumul de motor.

În ceea ce privește cazările, am stabilit să rezervăm hotelul cu o zi înainte, pentru că nu știam exact dacă planurile se vor schimba pe parcurs sau nu. Am făcut o listă cu orașele unde ne vom caza și câte zile vom rămâne în acel loc. Lista arată cam așa, cu km dintre destinații, numărul de zile și dată:

Timisoara – Viena (522 km -autostrada) – 1 zi pe drum + 2 zile in oras (02, 03, 04)

Viena – Grossglockner (397 km –nationale) – 1 zi pe drum + 1 zi la munte (05, 06)

Grossglockner  – Chamonix ( 713 km – nationale) 2 zile pe  drum + 2 zile la munte (07, 08, 09, 10)

Chamonix – Matterhorn – Milan (302 km – nationale) 1 zi + 2 zile in oras (11, 12, 13)

Milano – Bologna – Florenta (305 km – autostrada) 1 zi pe drum + 1 zi Bologna + 2 zile Florenta (14, 15, 16, 17)

Florenta – Misano (180km –nationale), 3 zile la Ducati (18, 19, 20)

Misano – Venetia (212km – nationale) 1 zi pe drum + 1 zi Venetia (21, 22)

Venetia – Postojna (196km – nationale) 1 zi pe drum + pestera (23)

Postojna – Plitvice (235km –nationale) 1 zi drum + 1 zi lacurile + 1 zi la plaja (24, 25, 26)

Plitvice – Zagreb (135km ) 1 zi pe drum + in oras (27)

 Zagreb – Timisoara (533km – autostrada) 1 zi (28)

Am încercat să subliniez câteva aspecte importante de luat în considerare înainte de a pleca într-o călătorie mai lungă cu motorul și, fără să fiu vreo expertă, să povestesc așa cum am văzut eu și ce-am trăit în această minunată lună iulie. E necesar să-ți placă să călătorești dar nu este suficient. În cazul nostru, e indicat să ai experiență cu motorul, mai ales ca șofer, dar și ca pasager. Poziția nu e una foarte comodă (în funcție de motor), clar nu e ca în mașină. Și ca să te bucuri la maxim, trebuie să te poți bucura de drum, de curbe, de vânt, de ceea ce e în jurul tău. Și ce e din nou foarte important e alături de cine te aventurezi în așa ceva. Apar situații neprevăzute, pot fi momente stresante la maxim și trebuie să te poți baza pe cel de lângă tine, să puteți fi o echipă.

Acestea fiind spuse, voi reveni cu articole despre fiecare loc pe unde am umblat, ce-am pățit, cum ne-am descurcat, ce e de vizitat, ce ne-a plăcut sau nu ne-a plăcut. 

One Response to Turul Europei în 4567 km pe motor

  1. Gabriel Neagu spune:

    Buna Adela,
    Felicitari pentru site. Cu siguranta imi vor fi de folos informatiile furnizate de tine. Planuiesc sa fac si eu turul Europei la anul cu motorul.

    Cu stima,
    Gabriel Neagu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *