Cu Lumea În Spate

În viață e ca și în natură: o mulțime de elemente, dar dacă știi să le potrivești, vei avea întotdeauna un tablou de excepție.

Tag Archives: Viena

Timișoara – Viena, Europa pe motor (zilele 2-3)

IMG_0156

Începutul concediului pare din ce în ce mai îndepărtat pe măsură ce trec lunile. Din păcate, sau din fericire, acest sfârșit de an a fost unul foarte plin și am rămas în urmă cu articolele despre mirifica lună iulie/2014. Așa că, la început de 2015, mulțumesc anului 2014 pentru că a avut o lună iulie 😀  M-am uitat pe poze ca să-mi amintesc ce am făcut a doua zi la Viena, și realizez cât de lungă e o zi, și cât de multe poți face dacă îți organizezi bine timpul. 

Ne trezim de dimineață, că doar așa se face în concediu  😀 . Ne uităm pe geam și ne place ce vedem: muuult soare, atâta așteptam. Totuși, nu putem să ne continuăm lista de vizitat pentru că, așa cum am menționat în articolul precedent, nu mai aveam hărți la GPS. Din acest motiv, eu eram pe post de GPS, cu telefonul în mână, urlând prin cască: „La prima intersecție facem dreapta!”. ”Ceeee ai zis? Aici?” ”Daaaa, dreapta, dreaptaaa! ” Am ajuns cu bine la destinație, și am cumpărat un nou GPS, care, fiind nou, are mai multe opțiuni. Cu atât mai bine. Problema acum era montatul, trebuie legat la borne. Chiar dacă am încercat noi să-l montăm, nu aveam uneltele necesare pentru asta. Așa că cei de la magazin ne-au îndrumat spre un service. Îl găsim repede, e aproape. Dar e închis; prin străinătățuri au un program foarte interesant de lejer. Stăm afară și așteptăm. La un moment dat iese un roacăr mare, foarte serios, cu păr lung și ochelari pe nas, și fugim la el să-l întrebăm dacă ne poate ajuta. Îi explicăm ce avem nevoie, Cavalerul vorbește bine germana. ”Sigur, dă-mi cheile!” zice roacărul. Se urcă apoi liniștit pe motor, spunându-ne să revenim într-o oră. Pleacă și dispare după primul colț  😯 . Hmmm, oare tre’ să ne luăm bilet de avion înspre casă? 

Căutăm un loc unde să bem o cafea cât așteptăm. Facem tot felul de scenarii, cum că am dat cheile unui oarecare în stradă și oare care sunt șansele să nu fi fost persoana care credeam că este? Ne întoarcem după o oră, oarecum cu frica în sân. Vedem la capătul șirului de motoare și pe Furia Albă. Phhhiuuu! Nu ne-a părăsit  😮 . GPS-ul era instalat frumos, îi mulțumim omului pentru serviciu și după ce am butonat puțin pe el să vedem ce vrea, ne calculează ruta spre Schonbrunn. Cu toți căluții, înainte!

Locuri de parcare găsești cam greu, dar există opțiuni. Furia Albă stătea de fiecare dată minunat lângă spațiile pentru biciclete, camuflată perfect 😎 .IMG_0072

Timișoara – Viena, Turul Europei pe motor (ziua 1)

După descrierea generală din articolul trecut a călătoriei noastre, o să o iau cu începutul. 2 Iulie. Ne trezim devreme. Nu știam cum vom rezista la un drum de peste 500 km, așa că ne-am luat marje de siguranță în privința timpului. La ora 7:00 încercam pentru prima dată montatul rucsacului la mine în spate. Primele dăți m-am urcat pe motor cu rucsacul în spate, până am realizat că mă chinui inutil. Așa că nu după mult timp am schimbat tactica, eu mă așezam frumos pe scaun, iar Cavalerul îl aranja pe Domnul încurcă lume în spatele meu. Trebuia să-mi reglez bretelele ca să fie egale, să nu îi simt greutatea și să nu mă tragă în spate sau în lateral. Mai trebuiau montate chingile, lucru care urma să devină ocupația Cavalerului până la sfârșitul călătoriei. Ce mai, mă simțeam ca un prizonier legat bine să nu fugă  :roll: .

Plecăm. Mă simțeam ciudat, parcă toată lumea știa că noi aveam de gând să cucerim lumea  😉 , probabil rucsacul ne dădea de gol. Mă simțeam totuși destul de confortabil, eram pregătită pentru cei 500 de km. Autostrada e chiar ok. Repede, lejer, dar plictisitor. Era să adorm, defapt am și ațipit la un moment dat, dar ținutul capului s-a dovedit a fi o problemă pe motor 😀 . E bine de mers pe autostradă când nu ai ce vedea prin zonă. Iar pe drumul de la Timișoara la Viena chiar nu e nimic spectaculos. Ne-am odihnit de vreo 3 ori pe drum, am mers mult mai bine decât ne așteptam. Ne-am oprit la același restaurant unde am mâncat și când am fost la SCS, Gastland M1 Hotel & Restaurant. E ”all you can eat” , mâncare tradițională ungurească, foarte bună și foarte ieftină. E cam la 20 de km de Budapesta, aproximativ la jumătatea drumului nostru, când ni s-a făcut numa’ bine foame.

b-index-hotel-gastland-m1-paty

Aproape de intrarea în Viena a început să plouă. Când am plecat de acasă am fost puțin îngrijorați de ce vreme o să prindem, pentru că prognozele arătau ploaie cam în toate destinațiile noastre. Așa că ne așteptam să ne plouă…asta nu înseamnă că ne-a și plăcut. Totuși, am ajuns, ne-am cazat și am plecat în oraș. Tot pe ploaie, doar nu era să stăm în casă. Ne ținem de program, 3 zile la Viena ca să putem vizita tot ce aveam în plan. Ne-am scos la imprimantă, pentru fiecare oraș, atracțiile zonei cu adresă și program. Viena e superbă, pe ploaie sau nu, tot frumoasă rămâne. Am ales în primul rând locurile unde se putea vizita cu un acoperiș deasupra capului, ca să ne ferim de ploaie. Așa că am plecat direct la Casa lui Mozart. Am băgat adresa în GPS, și ne-a dus până la intrare, chiar dacă teoretic nu cred ca aveam voie pe-acolo cu motorul, fiind zone pietonale. Ce sa-i faci Domle’, nu suntem din zonă, noi ascultăm de GPS :tounge:  .

Cumpărături la SCS Viena

header_service

„Shoppingul” este un subiect destul de delicat pentru mine, pentru că, sincer, nu mă prea pricep. Nu am fost niciodată interesată de modă, de mărci renumite de haine, sau de a avea o colecție impresionantă de pantofi. Mi-a plăcut întotdeauna natura, muntele, mersul desculță prin iarbă, stâncile, cocoțatul, chitara și lista continuă. Așa că se înțelege de ce mi-e aproape imposibil să stau bine împlântată pe tocuri, sau cât de incomode sunt fustele și unghiile lungi. Le practic, însă mai răruț. Așa că am să povestesc despre aventura mea în ale cumpărăturilor într-unul din cele mai mari centre comerciale din Europa: Shopping City Sud Viena, unde găsești de toate pentru toate gusturile.

Înainte să plec mi se spune că dacă mall-ul nostru din Timișoara mi se pare mare, acolo o să am nevoie de o hartă ca să știu pe unde mă aflu. Gândul m-a cam înspăimântat, pentru că deși am intrat de câteva ori în mall-ul nostru, încă mă pierd în el. Dar pentru că avem acces la informație, temele se pot face de acasa, harta la purtător și lucrurile merg mult mai ușor.

anfahrtsplanneu

              Așa arată harta centrului, sursa fiind site-ul oficial SCS.

Pentru că îmi place să cunosc și puțină istorie despre un loc pe care îl vizitez, am aflat că s-a început construcția mall-ului între 1970-1976 și s-a dezvoltat continuu până în ziua de azi. Se află în zona Vösendorf, în sudul Vienei, are o suprafață de 192.500 m² și peste 330 de magazine. Inițial am crezut că