Cu Lumea În Spate

În viață e ca și în natură: o mulțime de elemente, dar dacă știi să le potrivești, vei avea întotdeauna un tablou de excepție.

Tag Archives: orientare

Outdoor activity în Ungaria

 

În tabăra de youth exchange din Ungaria, dintr-un total de 12 zile de activitate, 3 zile au fost alocate unei activități outdoor.  Dedic  acestui subiect un articol întreg pentru că nu departe am fost de o emisiune de ”Survivor”.

 

După câteva zile de traininguri de dezvoltare personală și metode de atingere a obiectivelor propuse, ca o finalitate a celor învățate, suntem anunțați că a venit vremea pentru outdoor activity. A doua zi urma să plecăm din tabără pentru 3 zile, împărțiți în grupuri de câte 5, fără a avea aproape nici o idee despre ce ne aștepta.

 P1010007

Pornim din tabără spre locul de start, care era reprezentat de o pelerină întinsă pe jos, unde urma să ni se ”aranjeze” bagajele. Aranjatul ăsta de fapt însemna să ni se ia tot ce considerau ei că nu aveam nevoie. Ajunși pe pelerină,  ni s-a spus să ne scoatem tot ce aveam în rucsaci și să le întindem, la vedere, pe jos. Din bagajele pregătite cu grijă pentru a trăi pentru următoarele zile, am mai rămas cu periuțele de dinți, un prosop, un rând de haine de schimb, o plăsuță cu câte o chiflă, o bucată de carne și un ardei și nu în cele din urmă sacii de dormit, iar pentru tot grupul aveam asigurate un sul de hârtie igienică, o pastă de dinți și o sticlă cu apă. Cum ne așteptau vremuri căcăcioase, ne gândeam că tre să trecem pe frunze când se termină minunatul sul de hârtie. Am mai primit o sumă de arpoximativ 30 de lei/grup echivalați în forinti, care nu ne ajungeau nici pe o măsea până la urmă. Normal că am început să credem că își cam bat joc de noi. O colegă de grup știa însă figura, și a băgat ceva bani la sutien, care s-au dovedit mai apoi a fi mai mult decât folositori. Cum am terminat cu scotocitul bagajelor, am fost legați la ochi și urcați în mașină.

 

Cred că am mers cam jumătate de oră până ce într-un final se oprește mașina. Șoferul ne spune să coborâm, ne dă o foaie pe care era scrisă un fel de ghicitoare și pleacă fără a spune vreun cuvânt în plus. Nu aveam hartă, nu știam unde suntem și ce altceva puteam face, noi, ca ființe sociale, decât să mergem să întrebăm pe undeva. Am observat că la mică distanță de noi e un sat, iar acolo ne așteptam să găsim răspunsurile pe care le căutam. Era o regulă a jocului că nu avem voie să ne deplasăm împreună cu alte grupuri din tabără. Însă ne-am dat seama curând că în același sat au mai ajuns 2 grupuri. De unul dintre ele ne-am lipit și noi pentru că era mult mai interactivă și mai eficientă toată treaba. Eh, asta e, am încălcat regulile