Cu Lumea În Spate

În viață e ca și în natură: o mulțime de elemente, dar dacă știi să le potrivești, vei avea întotdeauna un tablou de excepție.

Tag Archives: iarnă

Pe timp de iarnă sau vară, hai la Văliug!

Am rămas restantă cu un articol despre o promisiune pe care mi-am făcut-o în primul rând mie: și anume să nu treacă zăpada până nu pun schiurile în picioare. Datorită unor prieteni minunați, m-am ținut de promisiune și am urcat la Văliug cât încă a mai mers pârtia. Cu multă bucurie spun: checked!

Am vorbit cu Tanti gazdă să ne țină 2 camere ca să putem rămâne peste noapte, ne-am făcut bagajele și am plecat de la ploaia din Timișoara spre zăpada de la Văliug. Tanti gazdă este foarte de treabă și vorbăreață, iar pe soțul ei, nu prea am reușit să-l vedem la față. Aparent, ea era cea care conducea afacerea. Femeie gospodină, ne-a dat să gustăm din preparatele ei pentru iarnă (murături, cârnaț afumat), ne-a arătat dulapurile pline de țesături tradiționale și ne-a povestit despre fiica ei pictoriță, arătându-ne câteva tablouri de pe pereți. Seara apare și domnul soț în peisaj și ne punem la o dezbatere pe tema politicii în zona Văliug.

 XALE4O166929-02

Cu statut de cazați permanent erau 2 personaje canine, fiecare cu o personalitate bine dezvoltată. ”Ea câine” foarte stilată, cu părul pe ochi, frezată și țanțoșă dar și foarte lipicioasă. ”El câine”…ei bine, el puțin mai ciudat. Când l-am văzut prima dată am zis că-și bate joc de mine, pentru că stătea cu limba scoasă. Mi-am zis, ia uite ce câine urâcios, nici nu mă cunoaște și deja îmi scoate limba. Am aflat repede că era o stare permanentă a limbii lui, adică pe-afară, așa că l-am iertat pentru întâmpinarea nepotrivită. Dar curând am aflat că are o treabă cu picioarele în mișcare și sare să muște. Într-un moment de neatenție,

Cu gheața sub picioare, la patinoar

Îmi amintesc de puținele dăți când am fost la patinoar pe parcursul timpului. Și pentru că a trecut ceva vreme de la ultima ieșeală, așa, de anul nou, am decis să fac o vizită. Singurul patinoar deschis în data de 02.01.2013 a fost cel de la Mall. Așa că ne pornim pe la ora 5 jumate spre casa de bilete. Când am ajuns, ne-am speriat de coada kilometrică, plus că mai era lume prin preajmă care stătea în cumpene dacă are rost să mai aștepte sau o să revină cu altă ocazie. Nici noi nu ne-am hotărât pe loc, așa că am intrat în Mall să ne holbăm puțin ochii prin vitrine.

 

20130102_213002

După vreo jumătate de oră revenim la casa de bilete. Coada se subțiase considerabil, patinoarul în schimb era full. Un cerc mare de oameni se urmăreau în continuu în aceeași direcție, iar în mijloc câteva persoane care, fiind mai neexersate pe patine, era mai dificil să țină pasul. Ne punem și noi la coadă, și pe ultima sută realizez că nu am buletinul la mine ca să-mi pot închiria patinele. Așa că trag o fugă până acasă, mai aveam 2 ore până la următoarea tură de intrat pe gheață. Revin la casă, iau bilet și mergem să bem o bere să ne încălzim puțin.

De la 20:30 intru și eu pe gheață, cu puține emoții având în vedere că trecuse ceva timp. Eram mai liniștită pentru faptul că toată vara m-am dat cu rolele, și mare diferență nu putea să fie. Într-adevăr patinele au alunecat frumos la început, și din ce în ce mai frumos pe măsură ce trecea timpul.

 

Pe patinoar erau mai multe categorii de patinatori: 

Aventură la schi la Muntele Mic

Început de an, bateriile încărcate, doza de optimism și energie prezente, planuri, calcule, listuțe, aspirații – checked. Și pentru că tot e vremea de zăpadă și pârtii, și pentru că îmi doresc așa mult să nu pierd momentul iarna asta, mă auto impulsionez cu amintiri despre o altă iarnă cu schi, cândva în trecut.

 IMG_7373

Vineri seara, eu încă la muncă. Afară începuse să ningă ca-n povești și m-a prins un dor de munte cu zăpadă, de un schi, o căzătură zdravănă, un îngeraș în zăpada de 1m. Mă gândesc repede pe cine pot să sun, cine ar mai veni, mă gândesc la puținii bănuți din portofel și de la cine pot lua împrumut o pereche de clăpari (schiuri aveam deja). Încep să gândesc cu voce tare,