Cu Lumea În Spate

În viață e ca și în natură: o mulțime de elemente, dar dacă știi să le potrivești, vei avea întotdeauna un tablou de excepție.

Tag Archives: despre oameni

Turul Europei în 4567 km pe motor

Am lipsit din țară o lună întreagă, lună în care am realizat încă o mică parte din visele mele: să călătoresc prin lume. Eh, lume e un pic mult spus, am rămas prin Europa, dar bucuroasă, pot să spun că am mai adăugat pe lista mea de locuri vizitate, câteva cu greutate. Destinație principală a fost WDW (World Ducati Week) de la Misano Adriatico, și tot restul călătoriei s-a învârtit în jurul datei acestui eveniment.

E o poveste frumoasă, o poveste a mea, din care face parte Furia Albă (motocicleta), Cavalerul(soferul) și drumul dinaintea noastră. Drumul: acel prieten drag mie care nu mă poate ține departe de el prea multă vreme. Care mă ispitește mereu, orice aș face în restul timpului meu. Iar eu i-am fost alături de câte ori am putut. Motocicleta, acea fantezie încă de prin grădiniță, acel lucru după care întorceam mereu capul iar zâmbetul îmi apărea de fiecare dată pe față. Cavalerul, acea dragoste la care am visat, acel EL care mă întâmpină pe un cal alb, acele sentimente atât de profunde și puternice încât vor rămâne întotdeauna neîmplinite. Una peste alta, se promitea a fi într-adevăr ceva de neuitat. 

Așadar am făcut 4567 km cu motorul și 3 pasageri...da, 3 pe motor: Cavalerul, eu,  și personajul negativ: rucsacul cel încurcă lume. A fost prima experiență de acest gen și evident că am realizat pe parcurs ce am făcut bine și ce nu. Din experiență se învață până la urmă.  😉

harta europa

Dar orice piedică am avut în toată perioada asta, ne-am încăpățânat și am dus-o cu bine până la capăt,  așa cum am plănuit de la început ieșirea.

Pregătirile

Viața cu urcușuri și coborâșuri

În principiu acest blog vrea să fie dedicat călătoriilor mele și noilor experiențe în diverse activități. Dar deocamdată vremea și motivele personale nu-mi dau pace, și abordez cu plăcere și alte subiecte: vreo reclamă care mi-a atras atenția, vreo concluzie la care am ajuns din discuții și exemple proprii sau din jurul meu.

Citesc diverse bloguri pe diferite teme, pornind de la călătorii și până la relații. Mda, relațiile astea sunt ceva de groază, și se pare că nu la foarte multe iese cum trebuie. Mai înainte am terminat de citit un articol despre 10 lucruri pe care trebuie să le știi pentru a avea relații remarcabile. Așadar, avem în jurul nostru atâtea exemple de articole, de studii despre cum să fim fericiți, cum poți să reușești să avansezi în funcție la locul de muncă, cum poți să câștigi mai mulți bani, și așa mai departe, cum poți să și din nou cum poți să. Și totuși, cu toate instrumentele la îndemână, cu tot accesul la informația de care dispunem, cu toate posibilitățile pe care lumea de azi le oferă, nu toți ajung, sau nici măcar pe departe toți, să fie mulțumiți de propria lor viață. De ce? Pentru că, la nivel teoretic, majoritatea articolelor exprimă puncte de vedere foarte bine argumentate, însă după cum se știe, la tăți ni-i greu cu practica.

singuratate1Sursă foto

Mai e un aspect foarte important. Suntem oameni, diferiți, privim lucrurile diferit,

Fericirea vine din lucruri mărunte

Plouă afară. Acel gen de zi în care stai ascuns și te gândești la zilele cu soare. Admiri în același timp și ploaia, pentru că e frumoasă și ea. Dă viață naturii, mai ales acum, primăvara, când verdele e mai verde ca întotdeauna. Și cumva, ești fericit: pentru ploaia din fața ochilor și soarele din gând.

Sunt acele momente în care te oprești puțin din alergat și îți pui ordine în gânduri, în suflet. Revii prin locurile prin care ai alergat, și te gândești pe unde mai vrei să mergi, pe ce cărări, pe care drumuri. Și parcă această răscolire prin suflet ne face să fim mai atenți la sentimente, la emoții și la ce consideri că e mai important în viață. Filmulețul următor, o reclamă tailandeză, care observ că are mare succes pe internet, e tocmai potrivit pentru această stare.

Mesajul face apel la sentimente, la emoții, la tot ce stă la baza sufletului omului. Și cred că e cu atât mai apreciat cu cât rar mi se pare că întâlnești oameni care pot fi fericiți indiferent de situația financiară pe care o au. Îmi spune multă lume: „Adela, lumea se învârte în jurul banilor, nu poți să ai succes dacă trăiești pe principii morale”. Poate chiar așa, nu poți să contezi într-o astfel de lume decât dacă ai bani. Dar oare ăsta e singurul lucru care contează, chiar vrei să contezi pentru o astfel de lume?

În același timp, dacă nu ai bani, ești limitat în a face lucrurile care poate îți aduc fericirea. Și nu e ușor să tragi tare la un loc de muncă, uneori să te lași călcat în picioare, doar ca să-ți menții venitul care aduce mâncare pe masă ție și familiei tale. Dar fericirea poate să vină din lucruri mărunte, și până la urmă trebuie să vină din sufletul fiecăruia. E mare lucru să te poți bucura de o zi cu soare, sau de o ploaie caldă, de un zâmbet al unui om drag, de o strângere de mână sau de o vorbă bună. Cred că a fi un om bun poate să-ți aducă mai multă satisfacție decât toți banii din lume. Pentru că nimic nu te înalță mai mult decât o trăire intensă, decât iubirea, decât fericirea, decât căldura oamenilor din jurul tău.

Nu de puține ori mi s-a răspuns la bunătate cu răutate. Nu de puține ori am avut de pierdut doar pentru că am încercat să ajut. Pentru că așa sunt mulți oameni, egoiști din fire, se pun întotdeauna pe primul loc. Iar dacă ei au de câștigat, nu contează cine are de pierdut. Dar genul ăsta de oameni te pot face să fii mai puternic, și îi apreciezi cu atât mai mult când îi întâlnești pe cei care nu sunt așa. Și te bucuri din plin!

oameni-fericitiSursa foto

Despre înconjurul lumii cu autostopul – Rad Timotei

Căutând pe net despre călătorii, am dat de numele lui Rad Timotei alături de cuvintele „Înconjurul lumii cu autostopul”. Mi-a atras atenția din mai multe puncte de vedere: în primul rând orice poveste care include înconjurul lumii pentru mine este mai mult decât fascinantă. De ce? Păi e acel vis al meu, „the” vis, îmi place să călătoresc, să vizitez, să încerc lucruri noi. Pe când la mine e doar stadiu de vis, mai mult sau mai puțin, el chiar trăiește acest vis, care e și-al lui, clar, din momentul în care chiar și fără prea mari posibilități financiare, el e acolo, în lume. Pentru că vrea… și-atât.

Timi

În al doilea rând, după ce tot încercam să-mi dau seama de unde îl știu pe omul ăsta, după câteva aprofundări, mi-a picat fisa. A fost coleg cu mine la facultate, la Cluj. Nu-mi amintesc multe despre el, eram și în grupe diferite, și totuși rușinică mie, având în vedere că din 300 și ceva de studenți în an, băieții îi puteai număra pe degetele de la mâini (poate împrumutând și câteva de la picioare). 

Există și un în al treilea rând: autostopul. Chiar dacă am practicat meseria asta destul de multă vreme în țară, cred totuși că pentru a face asta, mai ales la nivel internațional, îți trebuie o doză de nebunie. Și curaj. Și multă răbdare. Cred că am început să merg singură cu ia-mă nene de pe la 14-15 ani, când mergeam la bunici, o distanță de 65 km. Și pentru că înTimi 4România se obișnuiește să îl recompensezi bănește pe cel care te ajută să ajungi la destinație, am preluat și eu obiceiul, mai mult sau mai puțin. De cele mai multe ori „mai mult”. Nu știu, mi-era rușine să mă dau jos din mașină cu un simplu mulțumesc, deși mă exaltam toată atunci când omul îmi dorea „să fiu sănătoasă” și rămâneam cu bănuții în buzunar. Mai târziu de-abia am adoptat o altă tactică, și anume întrebam frumos de la început dacă se poate fără bani, și era alegerea omului dacă vrea să mă ia sau nu. Dar pe majoritatea fețelor vedeam o urmă de dezamăgire că iar își ocupă omul locul din mașină fără să scoată măcar un picuț din banii de benzină. Și parcă nu-mi place sentimentul de a dezamăgi pe cineva, fie el și un necunoscut, care până la urmă îmi face un favor. Ce să fac dacă e genul de om care nu face favoruri pe gratis?

Voi povesti cu altă ocazieTimi 3 mai multe dintre pățaniile sau aventurile mele cu autostopul. Acum revin la Timotei, sau Timi cum am observat că îl numește lumea. E ardelean, și are un stil de a povesti care pe mine mă încântă la maxim, mai buruienat cum zice el. E plin de umor și citindu-l, parcă ți-e foarte ușor să-i derulezi filmul. Și ce de scenarii are… palpitante, nebunești, extaziante, cu personaje controversate, cu locuri superbe care îți oferă pe tavă povești periculoase. Cam ceva în genul: „În 5 februarie 2013, la ora 12:00 am ieşit din casă (din Madrid) cu direcţia Sahara. Şi pentru că toată lumea are impresia că mă expun la multe pericole în aceste călătorii… tre’ să recunosc că de data asta era să o păţesc urât de tot! Coborând scările, să ies din bloc, am călcat cumva aiurea şi era cât pe ce să îmi rup picioru’! Cu rucsacul de 18 kilograme în cârcă şi grăbit, ca de obicei, nu am calculat bine unghiul problemei. Important e că nu a fost nimic serios şi că mi-am continuat drumul!” 😀

Chiar dacă oamenii te pot dezamăgi foarte ușor, din povestirile lui Timi realizezi că e foarte important să ștTimi 2ii să-i apreciezi pe aceia care sunt deosebiți. Și mai mult, întotdeauna m-a fascinat călătoritul de dincolo de turism, în sensul că lucrurile cu adevărat frumoase le vezi dincolo de ceea ce este promovat și cunoscut. Iar autostopul te ajută să descoperi aceste minunății, obiceiuri, legende ale locurilor, cultura localnicilor, direct de la oamenii care trăiesc acolo. Sunt acei oameni care nu au chef să stea de vorbă cu tine, și asta e, nu-i poți condamna. Dar mai sunt aceia care te încântă cu experiențele, cunoștiințele sau sfaturile lor de viață. Și poți spune că astfel ajungi să cunoști cu adevărat lumea, prin ochii oamenilor de rând. Cum spune și Timi, adevărata plăcere în ceea ce face el, pe lângă faptul că vede atâtea locuri frumoase, se găsește în conversațiile cu oamenii (cu bune sau rele, tot a cunoaște se cheamă).

Eu zic să-l citiți pe el, pe blog, facebook sau să îl urmăriți pe youtube (Timotei Rad). Dacă dați un search cu numele lui o să găsiți interviuri, articole în ziare, emisiuni unde este invitat, cu mențiunea că deține titlul de „singurul român care face înconjurul lumii cu autostopul”. Eu îi zic baftă și să fie sănătos să ne ne înbucure cu cât mai multe povestiri.

S-a întâmplat să rămân gravidă

Văd fel de fel de exemple în jurul meu, unele bune, altele mai puțin bune, despre ce înseamnă să ai o familie. S-au schimbat vremurile, nu mai avem aceleași priorități ca și părinții sau bunicii noștri, divorțurile sunt la ordinea zilei și mă bucur extraordinar de mult când văd un cuplu fericit, mai ales dacă au și un copilaș. Pentru că mi se pare că poveștile frumoase se întâlnesc din ce în ce mai rar. Iar acest articol îl scriu pentru că aud și văd în jurul meu din ce în ce mai multe exemple despre cum SĂ NU faci. (Completare: Intenția nu e să ofensez pe cineva, mi se pare doar alarmant ce se întâmplă, mai ales în România. Situații sunt multe, cu implicații diferite, vă rog nu o luați personal).

avortSursă foto

Din punctul meu de vedere nu există un tipar în care trebuie să te înscrii. Nu faci lucrurile pentru că așa trebuie, sau că zice lumea, sau că asta se așteaptă de la tine. Important e să faci cum îți dorești și cum consideri că e mai bine pentru tine. Iar un copil e un pas important în viață, o decizie pe care trebuie să o iei, nu să o lași la voia întâmplării. Mă intrigă extraordinar de tare replica asta: „S-a întâmplat să rămân gravidă!” sau „Am rămas gravidă din greșeală.” Dacă ești femeia care și-a luat toate măsurile pentru a evita o sarcină nedorită (mai puțin abstinența totală evident) și totuși s-a întâmplat, ești una dintre foarte puține, și da, ești ghinionistă. Sau poate ai ales niște metode mai puțin sigure, iar atunci îți asumi un risc. Dar dacă ești un copil (adică toate astea ți se par o joacă, indiferent de vârstă) care se simte bine într-o seară, sau în mai multe, și „se întâmplă nenorocirea”, îmi pare rău de tine, știu că nu e ușor, dar nu pot să numesc asta altfel decât inconștiență. Copilul ar trebui să fie