Cu Lumea În Spate

În viață e ca și în natură: o mulțime de elemente, dar dacă știi să le potrivești, vei avea întotdeauna un tablou de excepție.

S-a întâmplat să rămân gravidă

Văd fel de fel de exemple în jurul meu, unele bune, altele mai puțin bune, despre ce înseamnă să ai o familie. S-au schimbat vremurile, nu mai avem aceleași priorități ca și părinții sau bunicii noștri, divorțurile sunt la ordinea zilei și mă bucur extraordinar de mult când văd un cuplu fericit, mai ales dacă au și un copilaș. Pentru că mi se pare că poveștile frumoase se întâlnesc din ce în ce mai rar. Iar acest articol îl scriu pentru că aud și văd în jurul meu din ce în ce mai multe exemple despre cum SĂ NU faci. (Completare: Intenția nu e să ofensez pe cineva, mi se pare doar alarmant ce se întâmplă, mai ales în România. Situații sunt multe, cu implicații diferite, vă rog nu o luați personal).

avortSursă foto

Din punctul meu de vedere nu există un tipar în care trebuie să te înscrii. Nu faci lucrurile pentru că așa trebuie, sau că zice lumea, sau că asta se așteaptă de la tine. Important e să faci cum îți dorești și cum consideri că e mai bine pentru tine. Iar un copil e un pas important în viață, o decizie pe care trebuie să o iei, nu să o lași la voia întâmplării. Mă intrigă extraordinar de tare replica asta: „S-a întâmplat să rămân gravidă!” sau „Am rămas gravidă din greșeală.” Dacă ești femeia care și-a luat toate măsurile pentru a evita o sarcină nedorită (mai puțin abstinența totală evident) și totuși s-a întâmplat, ești una dintre foarte puține, și da, ești ghinionistă. Sau poate ai ales niște metode mai puțin sigure, iar atunci îți asumi un risc. Dar dacă ești un copil (adică toate astea ți se par o joacă, indiferent de vârstă) care se simte bine într-o seară, sau în mai multe, și „se întâmplă nenorocirea”, îmi pare rău de tine, știu că nu e ușor, dar nu pot să numesc asta altfel decât inconștiență. Copilul ar trebui să fie o bucurie, să fie dorit și iubit, să fie în primul rând născut într-o familie unde există deja iubire. Vestea că femeia e gravidă ar trebui să fie un motiv pentru felicitări, pentru sărbătorit, nu pentru lacrimi, disperări și veșnicele întrebări : „Oare ce ne facem acum, păstrăm copilul, cu ce bani îl creștem, ce-o sa zică părinții, când facem nunta ?

Trăim într-o lume în care informația este pe toate gardurile, în care poți alege să te protejezi cum vrei tu din multele variante care există. Că ești bărbat sau femeie, încă nu vrei un copil, atunci nu trebuie să existe „s-a întâmplat să fie”. Cum ar zice persoanele aparținând anumitor religii : „Câți dă Domnul!”. Păi să ne gândim puțin, o tot da Domnu’ vreo 14, 15, 20, asta dacă reușește femeia să ducă atâtea sarcini, dar din păcate nu Domnu’ îi și hrănește. Dacă îi poți crește, le poți oferi o educație, iubire, sunteți făcuți pentru a fi părinți și sunteți o familie mare, fericită și cu posibilități financiare, tot respectul meu. Dacă nu, pentru ce să chinui atâtea vieți?

De prea multă vreme aud povești de la băieți/bărbați „Ce-i ăla prezervativ, n-am mai umflat unul de când eram copil” sau femei care se gândesc că doar nu li se întâmplă tocmai lor. Și uite așa doctorii sunt mai mult decât bucuroși să aibă noi paciente la avorturi, că doar e o afacere profitabilă. Am discutat cu multe fete/femei care habar nu au când și cum se întâmplă ovulația, sau ce înseamnă ciclu regulat. Am primit răspunsuri de genu : „Eu nu am ciclu regulat, că nu-mi vine în fiecare lună în aceeași zi!” sau „Dacă fac sex neprotejat 10 zile înainte și 10 zile după menstruație, știu că nu pot rămâne gravidă”. Sau totuși eu zic să te mai gândești, pentru că fiecare organism e diferit, trebuie să știi regula de bază pe care o aplici în funcție de organismul tău. Hai să zicem că dacă bărbații nu cunosc aceste aspecte, mai e oarecum scuzabil, pentru că nu ei au de tras cel mai mult în cazul în care se întâmplă. Dar pentru o fată/femeie, mi se pare un lucru esențial de știut cum să te protejezi.

În cazul sexului ocazional neprotejat devine și mai complicat. Pe lângă faptul că există posibilitatea unei sarcini, când cei 2 oameni  de-abia se cunosc, unde nu există sentiment, respect sau încredere, mai este vorba și de un capitol întreg de boli cu transmitere sexuală. Și pentru ce ți-ai nenoroci viața doar pentru că erai beat/ă sau că ai avut încredere când ți-a zis că nu are nimic? Degeaba dai vina pe celălalt, când e clar că fiecare are partea lui de vină.

Am întâlnit totuși cazuri unde „s-a întâmplat”, și pentru că erau deja un cuplu solid, au hotărât fără ezitări să meargă mai departe. Pe de altă parte mai sunt acele cupluri care au ca singur motiv pentru care mai sunt împreună copilul sau copiii. Asta cred că e o problemă cu mai multe tăișuri, fiind bine pentru copii să îi aibă aproape pe ambii părinți. Dar dacă în casă e un război permanent, efectul este cu atât mai grav pentru copii decât o despărțire a părinților.

Consider că sunt subiecte delicate, iar fiecare până la urmă încearcă să ia cele mai bune decizii. Dar de ce să aduci pe lume un copil când nu ești pregătit? Și nu sunt adepta avortului (există vaste discuții pe motive etice, religioase, de sănătate), așa că singura variantă pentru sănătatea fizică și psihică a femeilor, pentru ele în primul rând, este să știe să se protejeze, să prevină. Un copil nu e un accesoriu, o jucărie, o motivație sau o modalitate de a-ți schimba viața, avortul ar trebuie să fie ultima variantă posibilă și nu metodă contraceptivă, la care e de preferat să nu ajungi, iar iubirea ar trebui făcută și ea cu cap.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *