Cu Lumea În Spate

În viață e ca și în natură: o mulțime de elemente, dar dacă știi să le potrivești, vei avea întotdeauna un tablou de excepție.

Proprietari și chiriași în Timișoara

Din păcate, sau din fericire, depinde cum privești problema, sunt chiriașă de aproximativ 8 ani. În acest timp am avut experiențe frumoase sau mai puțin frumoase cu deținătorii spațiului pe care l-am închiriat. Recent, o poveste mai nefericită despre o proprietară ”puțin mai sensibilă”.

 

Am locuit în apartamentul din care am să mă mut în curând timp de 1 an și 2 luni. Personal m-am întâlnit o singură dată cu proprietara, o persoană tânără și chiar drăguță de altfel. Ni s-a stricat mașina de spălat, ne-a adus alta, s-a stricat dușul, l-a înlocuit. Nu locuiește în țară, iar colega de apartament era cea care ținea legătura cu ea. Așa că nu am prea apucat să stăm de vorbă, asta până recent. Pentru că ne mutăm și era nevoie să stabilim ultimele detalii, ne-a anunțat că va veni să discutăm. Nu a anunțat însă și când, ci a spus că în weekend pentru că aveam și noi 2 zile libere. Ne așteptam să dea vreun semn când ajunge, nu era să stau în casă până când apare și don’șoara. Cum semnul a întârziat să apară, ne gândeam că a renunțat la ideea de a veni, și mi-am văzut de ale mele.

index

 Duminică seara ajung și eu acasă și ce să vezi: un bilet pe care scria că a trecut pe la apartament dar noi n-am fost de găsit, pe un ton cumva acuzator, și că trece a doua zi să-i dăm banii pe chirie și cheltuieli. Eu, șoc! În primul rând a intrat fără să ne anunțe în apartamentul pentru care noi plăteam chirie și unde avem toate lucrurile. Nu că mi-ar lua ceva, dar din principiu, asta nu se face. În al doilea rând, după ce că nu anunță când, după tonul biletului, ea se aștepta ca noi să fim acasă și să putem discuta. Și în al treilea rând, a doua zi dimineața, când ea a zis că binevoiește să apară, noi trebuia să plecăm spre munci.  Mai mult decât atât, mi-a zis colega să  las curățenie că o să vină un potențial cumpărător să vadă apartamentul. Poftim?! Mai vin și alții în apartament cât noi nu suntem acolo, poate se lasă cu vreun party până la urmă.

 

După ce întârziasem deja la lucru, apare și dumneaei. Nu m-am putut abține să nu-i spun ofurile, încercând la început să fiu cât mai politicoasă. Dar crezi că am avut cu cine? S-a văzut pe ea cum îi crește tensiunea și începe să se răstească la mine. Eu, cum aș fi putut să mă las mai prejos, mă răstesc și eu. Și mulțamu-ți că sunt destul de bună de gură…dar stupoare, a mea proprietară începe să plângă.

 

Eu în prima fază belesc ochii mari, dar fără a arăta că sunt surprinsă, îmi continui discursul. Începusem să-i explic că eu m-am mutat în 20 ale lunii, și pentru că stau doar până la sfârșitul lunii, aveam de plătit chirie pe încă 10 zile. Ea nu și nu, că tre’ să plătesc toată luna: ”Dar cum să plătesc toată luna dacă luna mea de chirie e din 20 în 20, pentru ce să-ți plătesc în plus? Îți desenez dacă nu înțelegi conceptul de 1 lună!”.

 

Normal că am fost acuzată după aceea că sunt rea și lipsită de bun simț, asta după ce am reușit s-o conving că nu e cazul să mă dea afară din casă așa cum pretinsese ea că ar fi indicat să fac. Eh! Poate n-am fost nici eu tocmai o diplomată, dar își mai iese omu’ câteodată din pepeni.

 

Așadar, oameni buni, cu relațiile între proprietari și chiriași nu e de glumit, mai ales dacă nu există nici o hârtie pe care te poți baza. Cu prieteniile poate ar mai merge, dar și acolo lucrurile pot lua o întorsătură nefericită. Așa că momentul în care te muți în chirie nouă, e bine să stabilești, scris dacă se poate, care sunt termenii contractului. Altfel, te poți trezi în stradă, sau mai rău, te poți trezi că nu mai ai ce-ți muta din apartament, eventual ți le muți direct din stradă. Și încă un sfat, schimbați yalele, or fi ei proprietari, dar nu au ce căuta în apartament fără ca tu să le dai acceptul, dacă nu se poate să fii de față.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *