Cu Lumea În Spate

În viață e ca și în natură: o mulțime de elemente, dar dacă știi să le potrivești, vei avea întotdeauna un tablou de excepție.

Cheile Turzii, micul paradis pentru alpiniști

 cheile turzii

Cheile Turzii, minunatul loc unde am cățărat timp de aproape 3 ani în majoritatea weekend-urilor, oferă iubitorilor acestui sport aproximativ 350 de trasee de alpinism și escaladă. Mai mult decât atât, priveliștile sunt superbe, pereții ajung la lungimi de până la 260 m, iar când ajungi în vârful lor, e o adevărată încântare a ochiului și sufletului.

 

Tehnicile practicării alpinismului și a echipamentelor necesare s-au dezvoltat considerabil în ultimii 10 ani. Eu chiar am înclinația să zic că nu mai poate fi considerat un sport extrem, cel puțin nu mai mult decât traversarea pe trecerea de pietoni. Cu echipamentul necesar și un partener de încredere, alpinismul e un sport ca un oricare altul. Accidente desigur că se pot întâmpla, dar ele sunt minimalizate de folosirea adecvată a echipamentelor de protecție.

 

alpinism

Cheile Turzii este locul de întâlnire al unora dintre cei mai mari alpiniști din țară și nu numai.

Un talent mai puțin cunoscut

Un singur om, o chitară, mult talent și originalitate. Tipul parcă are o întreagă formație în spate, și totuși e un singur om. Mi l-a recomandat un prieten ca și exemplu de cântat la chitară, și nu mai știam cum să-l înjur…mda, am observat că în momentul în care ești uimit de ce poate să facă cineva, chiar dacă este admirație ceea ce simți față de acel om, îți vine să-l lauzi puțin cam așa : „Du-te dracu, nu ești normal! Să mori tu! Nuuu cred, cât de idiot poți să fii!” și lista continuă.

 

Acest Jon Gomm a început să cânte la ukulele la vârsta de 2 ani. Ca o paranteză, sincer, am aflat ce înseamnă ukulele, un cuvânt ce mi se pare prea haios de pronunțat, acum câteva zile. Mă sună soră-mea să-mi spună mega încântată că i-a cumpărat de Moș Nicolae la Radu, băiețelul ei de 2 ani, ukulele. Răspunsul meu: „Uku-ce? Și cu ce se mănâncă?”.

 

Îmi explică ea că Radu, după ce mă văzuse pe mine cu chitara, transforma orice jucărie în instrument de cântat. Pentru că nu i-ar fi folosit o chitară mare, i-a cumpărat una mică, doar cu 4 corzi, care se cheamă ukulele…Aha! Am mai învățat și eu ceva. Revenind la subiectul nostru, după ce a cântat 4 ani la ukulele, a început cu lecțiile de chitară clasică, la 6 ani. La 12 ani deja cânta împreună cu tatăl său, iar ca adolescent a încercat și chitara electrică. Așa că „pasionat” este cuvântul cu care l-aș caracteriza.

 

Interesant este că nu s-a mulțumit să fie doar un bun chitarist. Cred și eu că omul talentat se mai plictisește făcând același lucru prea mult timp, așa că s-a gândit să-și creeze un one man band. Așa s-au născut, folosind doar chitara rece pe care o ținea în brațe, sunete de tobe, de bas, chitara electrică. Cel mai mult m-a uimit faptul că folosea dezacordajul ca tehnică. Când l-am auzit prima dată mă tot așteptam să sune din ce în ce mai prost chitara de la atâta dezacordat, dar am realizat că omu’ știa ce face, și suna mai mult decât bine de fiecare dată. Ca să fie pachetul complet, după un intro fabulos cu chitara, îmi mai trântește și o voce caldă și cu un timbru deosebit. Tot singur își scrie și piesele.

 

Nu l-a interesat niciodată să fie comercial. Cântă prin pub-uri sau la festivaluri în Anglia și Europa, iar CD-ul pe care și l-a înregistrat singur acasă, „Hypertension”, a fost vândut în peste 10 mii de exemplare fără a avea în spate o promovare intensă. Deși are un număr frumușel de vizualizări pe youtube, vreo 3 mil jumate, e mult prea mic în fața lui Gangnam style. Mă tot întreb de ce…

Dacă sunteți interesați de mai mult, site-ul oficial

http://www.jongomm.com/home.cfm

 

Prin peșteri, pe coardă, Bulgaria

Cea mai tare experiență extremă

Membrii ONG-urilor nu sunt în totalitate lipsiți de privilegii financiare. Nu contează că nu vezi efectiv banii respectivi, dar importante sunt experiențele câștigate pe acei bani. La fel ca minunata mea experiență în Youth exchange Karlukovo, Bulgaria 2012 împreună cu membri ai Asociației Speologice Exploratorii Reșița.

493_32060_9Am fost prezenți voluntari din 6 țări balcanice (Bulgaria, România, Serbia, Albania, Croația, Turcia). Tabăra, organizată pe fonduri ale programului Youth in Action (http://eacea.ec.europa.eu/youth/, a avut la bază ideea de cooperare în domeniul speologiei între organizațiile din țările zonei Balcanilor cât și schimbul de experiență în diferitele metode de prcaticare a speologiei.

Peșterile din acea zonă sunt spectaculoase, perfecte pentru practicarea speologiei, a alpinismului, peșteri pe care le poți vizita doar dacă ești practicant al tehnicilor pe coardă, cu echipament adecvat. Există însă și peșteri accesibile oricărei persoane care iubește doar să privească. Peștera Prohodna este defapt un pod natural uriaș cu acces liber pentru toată lumea. Nu are formațiuni specifice, dar este o cupolă uriașă cu o intrare de peste 30 m înălțime iar ceea ce se vede în poză, cele două deschizături din peșteră este o parte a tavanului  și a primit numele de „ochii lui Dumnezeu”.

 

Cât timp cățăram pe stâncile din peșteră, am auzit ecoul unui glas

Lumea angajatorului

El, patronul, e un fel de atotputernic si unicul factor de decizie pe parcela lui. Am trăit experiența unui job care, prin cuvintele pline de pasiune ale „șefului”, mai că îmi venea să cred ca mi-am găsit în sfârșit locul. Asta până în momentul în care am îndrăznit, din motive de sănătate, să nu mai fiu disponibila 24 din 24.

 

Să o luăm totuși cu începutul. Firmă mică, un singur șef, salariul  mic, muncă multă. Nu că ar fi o noutate că așa merg lucrurile în modul cel mai normal, dar nu au existat pretenții. Mulțumirea era că mă simțeam utilă, că simțeam importanța unei realizări, oricât de mică ar fi fost ea. Unii spuneau cum că ar fi fost exploatare, dar eu consideram că munca mea are o valoare, și deocamdată era răsplătită suficient. Eu puteam sa învăț meserie, seful putea sa-și gândească strategiile viitoare.

Bad-Boss-e1345836904836

Nu am remarcat că în jurul meu

Despre responsabilitate socială

Mi-a atras atenția un filmuleț demn de luat în considerare:

Eu zic „Intr-adevăr, așa nu se mai poate!”

Și revenind la modele demne de urmat, până la urmă noi, cei de azi, îi vom crea pe ei, cei de mâine. Fiecare își alege