Cu Lumea În Spate

În viață e ca și în natură: o mulțime de elemente, dar dacă știi să le potrivești, vei avea întotdeauna un tablou de excepție.

Aventură la schi la Muntele Mic

Început de an, bateriile încărcate, doza de optimism și energie prezente, planuri, calcule, listuțe, aspirații – checked. Și pentru că tot e vremea de zăpadă și pârtii, și pentru că îmi doresc așa mult să nu pierd momentul iarna asta, mă auto impulsionez cu amintiri despre o altă iarnă cu schi, cândva în trecut.

 IMG_7373

Vineri seara, eu încă la muncă. Afară începuse să ningă ca-n povești și m-a prins un dor de munte cu zăpadă, de un schi, o căzătură zdravănă, un îngeraș în zăpada de 1m. Mă gândesc repede pe cine pot să sun, cine ar mai veni, mă gândesc la puținii bănuți din portofel și de la cine pot lua împrumut o pereche de clăpari (schiuri aveam deja). Încep să gândesc cu voce tare,

Cu ieșitul în oraș și viața de noapte

Am uitat să ies în oraș, să mă îmbăt până la refuz, să agăț ceva sau să mă las agățată, parcă a trecut ceva timp. Era un adevărat stil de viață la un moment dat. Mi-e dor să fiu studentă, și prea tânără ca să-mi pese de ceva. Sincer, nu vreau să ajung să-mi lipesc fundul de o canapea și să stau închisă în casă în timpul meu liber. Și totuși într-o sâmbătă seara eu mai caut vreun film la care să mă uit, asta după ce am văzut deja 2…

 

IMG_4959

De ce deschid subiectul distracție e pentru că, nu de mult, am ieșit și eu în oraș. Mi s-a părut puțin ciudat, chiar dacă am lucrat într-un pub, și chefurile îmi sunt totuși familiare. Bine, a trecut doar jumătate de an de atunci, dar parcă meseria de petrecăreț necesită multă practică și neapărat e nevoie să fii consecvent.

Tăiatul porcului, tradiția românului

IMG_1590

La fel ca mulți dintre noi, și eu am bunici la țară. Și spunând asta, în mintea mea deja se selectează toată literatura copilăriei mele, cu dealuri înverzite sau uliți acoperite de zăpadă. Astăzi, chiar dacă retrăiesc aproximativ aceleași experiențe atunci când merg la sat, nu le mai simt cu aceeași intensitate. Odată vreme așteptam sărbătorile cu mare nerăbdare, cu tradițiile, cu colindele, cu pregătirile și masa de Crăciun, cu zăpadă și săniuș. Acum, parcă toate s-au schimbat,

mi se par a fi de formă, și nu de profunzime. Sărbătorile parcă sunt doar un moment de agitație, când timpul nu e suficient pentru toată curățenia, mâncarea, pregătirile și uităm a fi în primul rând bucuroși împreună, ca familie.

 

Dar să intrăm în discuția despre patrupedul nostru cu un destin nefericit. Anul acesta, după o pauză de câțiva ani, am fost din nou la tăierea porcului. De obicei stau închisă în casă până în momentul în care animalul nu mai mișcă. Nu pentru că aș avea idei anti-sacrificiu, chiar mai mult, sunt o carnivoră înrăită, doar că mi-e greu să privesc orice ființă vie în momentul în care se zbate între viață și moarte. Din fericire

Top 10 cele mai frumoase călătorii

Am avut ocazia să colind puțin prin țară, dar și în Europa și am rămas cu un sentiment foarte plăcut după fiecare experiență. Fie ele tabere sau doar vizite, am profitat la maxim de fiecare moment, am belit ochii în stânga și-n dreapta, să nu cumva să ratez ceva, m-am implicat, am cunoscut oameni, m-am retras în colțișoare parcă rupte de lume pentru a mă bucura de tot ceea ce există în jurul meu. Cam așa arată listuța mea, și pentru că mi-e greu să le departajez după vreun criteriu, ordinea nu e semnificativă:

 

20120719_181217

1. Două săptămâni pe Coasta de Azur, Nisa. Deși sunt iubitoare de munte, plaja din Nisa este înconjurată de dealuri. Orașul vechi este situat pe unul dintre aceste dealuri, iar panorama este chiar interesantă, pe o parte marea și plaja, iar pe cealaltă, orașul de pe înălțimi.

 

2.  Cu rafting-ul pe râuri, Slovacia. O experiență unică

Rafting pe râul Bela, Slovacia

Pentru că tot am început să scriu despre ieșirile mele prin lume, cu lume, voi continua cu lista experiențelor mele până le voi epuiza pe toate. Între timp însă, am să mă asigur că lista mea va fi reactualizată în permanență, sau cel puțin pot să visez că așa va fi.

 

IMG_3826

Cândva în primăvara anului 2008 plecam din Timișoara o gașcă de aproximativ 20 de persoane spre Slovacia. Scopul? : să ne dăm în bărci! Rafting baby. Era o experiență nouă pentru mine și ardeam de nerăbdare să văd cum e cu vâsla în mînă și cu cascadele sub tine. Eu aveam deja experiențe în sporturi extreme, dar de data asta a fost special, fiind prima și singura ieșire de genu’ împreună cu soră-mea. Mama ne-a făcut puțin diferite pe noi două, ea familista și eu rătăcitoarea, așa că săptămâna la rafting ne-a sincronizat trăirile, sau mă rog, pe ale ei cu ale mele :) (quite touching).

 

Expediția Pohoda este organizată anual de către