Cu Lumea În Spate

În viață e ca și în natură: o mulțime de elemente, dar dacă știi să le potrivești, vei avea întotdeauna un tablou de excepție.

O plimbare la vecinii sârbi, Stara Palanka

Din anul 2010, românii pot intra în Serbia doar cu buletinul. Cu atât mai bine dacă ți se face poftă de pește de la Dunăre și nu ai un pașaport pregătit, pentru că din Timișoara sunt doar 112 km până la locația despre care am să vă povestesc.

Ne-am urcat luni dimineață pe motoare, deși era înnorat, în speranța că previziunile meteo se vor adeveri și va ieși soarele. Frigul nu era extrem, serbiadar parcă totuși ne doream măcar vreo 2 grade în plus. Dar ce nu rabdă omul pentru o plimbare? Prima oprire a fost în benzinăria de la ieșirea din Denta, unde am încercat și eu, ca omul care se oprește pe drum, să caut o toaletă. Mi se spune sec: „Nu e funcțională!”, fără ca răspunsul să vină și cu o soluție. Dar suntem români, cum să nu ne descurcăm? Mă uit de jur împrejur și zăresc, nu departe, o frumusețe de tufă. În afară de niște spini răutăcioși, problema s-a rezolvat cu bine.

Auzisem că la vamă s-ar putea să avem de stat, să ne ia la scotocit, mă gândeam că o să aibă o problemă cu cagulele de vânt de sub cască (îmi și imaginam cum o să scoată mitralierele – of, mă uit prea mult la filme 😀 ) , însă mai puțin faptul că a trebuit totuși să ne vadă fețele, ceea ce e de înțeles, am trecut repede prin vamă. Odată intrați pe teritoriul Serbiei, a trebuit să ne supunem regulilor de circulație cu limită de 80 km/oră în afara localităților și 40 km/oră în localități, asta pentru că nu aveam nevoie de probleme și bani aruncați pe amenzi. Țară străină, încerci să te comporți impecabil.

Peisajul nu se schimbă mult față de România: ne-a ieșit în cale o vulpe din câmp și am speriat un fazan ce stătea liniștit pe marginea drumului. Gunoaiele se simt și ele ca acasă. La intrarea în Vrsac am trecut pe lângă groapa de gunoi, iar pomii de pe lângă erau împodobiți cu pungi luate de vânt, mai ceva ca brazii de Crăciun. Să nu uităm și de strigatul prețurilor de ciorapi la tarabele din centrul orașului sau de lumea din sate care se uită lung din drum la cei care trec. Ce mai, lucruri bine cunoscute din propria țărișoară.

Ajungem într-un final la destinație, în Stara Palanka, unde se termină drumul și începe Dunărea (un braț al ei). De-acolo se poate merge mai departe doar cu bacul. Pe ambele părți este câte un restaurant, și din câte am înțele20140310_132843s nu sunt singurele. La următoarea tură, când va fi vremea mai bună și ziua mai lungă, o să vedem ce altceva mai este în zonă, dar de data asta cel puțin, am fost foarte mulțumiți de ceea ce am avut parte. Localul se numește Dunavski Cvet, mâncarea este delicioasă, iar prețurile bunicele. Se poate plăti în dinari, euro, lei „Da da da, dinari, euro, lei, da da!” ni s-a spus. Partea bună este că meniul este în sârbește și în română, iar partea amuzantă este felul în care este tradus: „sălată srbiască” este doar un exemplu, pe restul le analizați voi (poză). Am încercat o ciorbă de pește (dintr-o porție se satură 3 persoane), mult mai bună decât îmi aminteam eu de când am mâncat ultima dată, și la felul doi, șalău prăjit. La pește este inclusă garnitură din cartofi fierți, cu ceapă.

Oamenii sunt foarte ospitalieri, porțiile sunt pe săturate, iar vara este deschisă, chiar pe malul apei, și terasa.

20140310_142051

Am primit ajutor totuși cu recomandări și traducere de la doctorul Damaschin, care stătea singur la o masă și care vorbea foarte bine graiul bănățean românesc. El este  bătrânul tipic care are ce povesti la anii lui, care este foarte pasionat de istorie și poezie. Am ascultat de la el o poezie în grai bănățean, experiențe din vremea comunismului, traiul în sărăcie și opinii pe tema minorităților. Cred că e frumos, dacă ești bătrân, să ai pe cineva care te ascultă cu drag povestind despre câte și cum au fost…

Începea să se facă târziu, iar noi aveam de făcut un drum spre casă. Soarele nu ne-a arătat fața toată ziua din păcate, singura zi din ultima săptămână în care a fost înnorat , și claie peste grămadă, ne-a și stropit puțin ploaia până în Timișoara. Cam zgribuliți, dar am ajuns cu bine înapoi, cu gândul că trebuie neapărat repetată ieșirea când va fi vreme mai bună. Seara am adormit cu gândul la acel loc parcă uitat de lume, un sat cu jumătate din ulițe neasfaltate, care este totuși destul de cunoscut în lumea pescarilor, a cicliștilor sau a bikerilor. Am primit un pont, cum că pe o stradă paralelă, este alt local unde bikerii și bicicliștii au reduceri de 20 % la orice consumă. Itinerar stabilit, rămâne de văzut data :)

dunare

20140310_14514320140310_13511520140310_145125

13 Responses to O plimbare la vecinii sârbi, Stara Palanka

  1. Locco Chicco spune:

    Stau la doar cativa kilometrii de Serbia si niciodata nu am apucat sa ajung pe acolo. Ma bucur ca mi-ai prezentat acest mic ghid turistic.

    • Adela spune:

      Si eu ma bucur daca iti este de folos :)

    • mirel spune:

      buna ziua rog o persoana contact stara palanka limba ro de dorit Email FACEBOC MULTUMESC

      • Adela spune:

        Salutare Mirel. E o zonă retrasă,la sat, nici nu stiu dacă au facebook. Am fost în vizită doar și din păcate nu am persoană de contact, dar o să mai merg și poate reușesc să te ajut data viitoare. :)

        • mirel spune:

          ceau mersi eu merg des la pescuit in zona nu am gasit pe nimeni . era bun o iformatie apa ? vint? mersi oricum mai vorbim ceau

  2. mr. B spune:

    ai idee cat costa bacul sa treci la Ram (Pam)? se poate plati si in euro sau trebuie dinari neaparat ?

  3. Adela spune:

    Mulțumesc mr. B de informație. Văd că ai găsit doar pagini in sârbește, traduse. Am observat și eu că nu sunt prea multe informații în română sau engleză despre locurile astea. Da, atunci bătrânul știa prețul pentru pasager fără vehicul, 250 de dinari, adică 2,15 euro. Dar Banatska Palanka e un pic mai sus de Stara Palanka, prețurile însă nu cred că diferă mult.

    Când o să te duci, poate ne spui câteva impresii despre locurile alea, mi-ar plăcea să le aud. :)

  4. dan spune:

    oriunde in Serbia e aceeasi politete, mancare buna, oameni deosebiti.

  5. dan spune:

    Locul e superb, merita vizitat!!!

  6. I appreciate you sharing this post.Really looking forward to read more. Really Great.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *