Cu Lumea În Spate

În viață e ca și în natură: o mulțime de elemente, dar dacă știi să le potrivești, vei avea întotdeauna un tablou de excepție.

Lumea angajatorului

El, patronul, e un fel de atotputernic si unicul factor de decizie pe parcela lui. Am trăit experiența unui job care, prin cuvintele pline de pasiune ale „șefului”, mai că îmi venea să cred ca mi-am găsit în sfârșit locul. Asta până în momentul în care am îndrăznit, din motive de sănătate, să nu mai fiu disponibila 24 din 24.

 

Să o luăm totuși cu începutul. Firmă mică, un singur șef, salariul  mic, muncă multă. Nu că ar fi o noutate că așa merg lucrurile în modul cel mai normal, dar nu au existat pretenții. Mulțumirea era că mă simțeam utilă, că simțeam importanța unei realizări, oricât de mică ar fi fost ea. Unii spuneau cum că ar fi fost exploatare, dar eu consideram că munca mea are o valoare, și deocamdată era răsplătită suficient. Eu puteam sa învăț meserie, seful putea sa-și gândească strategiile viitoare.

Bad-Boss-e1345836904836

Nu am remarcat că în jurul meu angajații cum veneau de repede, la fel și plecau. Sau cel puțin nu am considerat decât că nu se potriveau cu cerințele de muncă, eu fiind sigură pe poziția mea și visând-mă peste mulți ani în același birou. Cel puțin 8 angajați au venit și au plecat doar în cele 4 luni de când lucrez în acest minunat loc. Ca acum să îmi vină și mie rândul, adăugând în umilul meu CV încă o experiență pe termen scurt. Cu ce m-am ales? Cu absolut nimic, 4 luni nu se consideră ca experiență de muncă, financiar vorbind, nici o satisfacție, iar câteva probleme de sănătate din cauza stresului și-au spus și ele cuvântul.

Și-atunci îmi pun problema, oare sunt eu o angajată atât de incompetentă, sau atât de naivă încât să stau multe ore peste programul normal fără a aștepta decât puțin bun simț și respect, sau lumea asta o ia razna de tot?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *