Cu Lumea În Spate

În viață e ca și în natură: o mulțime de elemente, dar dacă știi să le potrivești, vei avea întotdeauna un tablou de excepție.

Cu ieșitul în oraș și viața de noapte

Am uitat să ies în oraș, să mă îmbăt până la refuz, să agăț ceva sau să mă las agățată, parcă a trecut ceva timp. Era un adevărat stil de viață la un moment dat. Mi-e dor să fiu studentă, și prea tânără ca să-mi pese de ceva. Sincer, nu vreau să ajung să-mi lipesc fundul de o canapea și să stau închisă în casă în timpul meu liber. Și totuși într-o sâmbătă seara eu mai caut vreun film la care să mă uit, asta după ce am văzut deja 2…

 

IMG_4959

De ce deschid subiectul distracție e pentru că, nu de mult, am ieșit și eu în oraș. Mi s-a părut puțin ciudat, chiar dacă am lucrat într-un pub, și chefurile îmi sunt totuși familiare. Bine, a trecut doar jumătate de an de atunci, dar parcă meseria de petrecăreț necesită multă practică și neapărat e nevoie să fii consecvent. Pentru că mi-am întâlnit prietenele dragi (greu reușim să ne sincronizăm în același oraș) am propus o ieșeală ca pe vremuri. Și ne-am trezit toate cu aceeași problemă : „Ce facem oare cu puștanii care tocmai ne-au cumpărat din senin un rând de băuturi?” Soluția : le bem :) și încercăm să evităm cât mai frumos fețele care nu ne plac.

Muzica e bună, parcă ne amintim de zilele când ieșeam mai des. Poate puțin prea multă aglomerație, dar un colțișor al nostru tot l-am găsit. Nu există suficiente mese, hainele ni le punem undeva pe după o boxă, la fel și băuturile. Începe agitația iar locul nostru începe să fie invadat, ni se răstoarnă sticlele, fără nici măcar un „scuze”. Mișcările devin parcă mai necontrolate, influențate de aburul de alcool ce plutește prin aer. Muzica la maxim, nu ne putem auzi, și fiind 3 fete, pentru o bună comunicare, una trebuia să facă poștă între celelalte două. Ne-am găsit și noi unde să povestim ce ni s-a mai întâmplat! Ne-a salvat dansatul, că doar pentru asta am ieșit în cele din urmă.

 

Totuși, nu știu dacă doar eu simt așa, sau e un moment care ajunge pe la fiecare în parte. Parcă nu îmi mai place gălăgia, agitația, fețele ce le văd în întunericul pub-urilor nu-mi inspiră absolut nimic, născocesc strategii cum pot să evit orice fel de abordare. Mai ales când a doua zi te trezești să mergi la muncă, și ceasul îți tot spune ce puține ore de somn ți-au mai rămas. Mă gândesc la liniște și la natura mea dragă, la soare și la stele, la miros de foc și eventual la un cântec de chitară. Se poate să fiu eu o visătoare, dar ieșitul în oraș nu îmi mai alimentează în mod plăcut sentimentele.

 

Cu toate astea, m-am simțit bine, mi-am amintit de o anumită perioadă din viața mea și cel mai important, am fost alături de persoane dragi. Există acele ființe în lumea asta alături de care orice ai face, te simți bine, pentru că sunt ele acolo, lângă tine. Și oricâte zile ar trece peste noi, ne avem în suflet și ne bucurăm la fiecare revedere. E un sentiment pe care merită să-l păstrezi pentru totdeauna!

 

 

So, Feel free to dream!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *