Cu Lumea În Spate

În viață e ca și în natură: o mulțime de elemente, dar dacă știi să le potrivești, vei avea întotdeauna un tablou de excepție.

Category Archives: Sport Extrem

O tură de scufundat la bazin

 09scafandru

Și uite așa am mai adăugat de curând la listuța mea o altă activitate, o experiență cu totul nouă până acum: scufundatul. Există mai multe opțiuni pentru a face acest lucru. Se poate încerca o dată, bifezi c-ai făcut-o și pe-asta și cam atât. O altă variantă e să faci cursul pentru a-ți lua brevetul, care îți permite să mergi să te scufunzi oriunde îți dorește inimioara. Cursul pentru brevet include o parte teoretică și una practică. Partea practică începe de cele mai multe ori la un bazin, pentru că e mult mai ușor să te acomodezi cu echipamentul într-o apă cât se poate de limpede și cu posibilitatea de a ieși repede la suprafață. Mai apoi se face ieșirea la apă: un lac, la mare sau oriunde îți permite locul. Am să povestesc pe scurt cam ce cuprinde partea de inițiere. 

 

Pentru început, eu am făcut partea de bazin. Am învățat echipamentul și am intrat în apă pentru a face niște exerciții simple. În primul rând am învățat semnele importante pe care le folosești sub apă, apoi cum scoți sau bagi aer în vestă pentru a te putea scufunda sau ieși la suprafață.  Cel amai important este cât de repede te obișnuiești să respiri. Respirația se face în totalitate pe gură și primul sentiment experimentat a fost că nu am suficient aer. Tentația a fost în permanență să ies afară, să dau masca jos și să inspir adânc pe nas.

 

Ceea ce am făcut sub apă erau rezolvările la niște posibile situații mai puțin plăcute, pentru a nu intra în panică în caz că se întâmplă. Dacă scoatem detentorul din gură, parte de echipament prin care respirăm, el se va umple de apă. Așa că cele două variante de a-l goli de apă sunt:

Pe 2 roți, motoare și vise

Îmi amintesc cu drag cum mă ducea tata cu Mobra la grădiniță. Da, cu Mobra, care era o modă pe vremea aia! :) Nu am o imagine clară în minte, însă îmi amintesc foarte bine senzația, cum stăteam eu fericită pe rezervorul motorului, cu tata în spatele meu. Mi se părea că aveam o viteză fantastică; în realitate, era chiar foarte mică. Dar pentru că și eu eram mică, proporțional era numai bine. Încă de pe atunci visez că atunci când voi fi mare, voi avea motorul meu.

 

Mi-am luat A-ul în același timp cu B-ul, am zis clar că nu o să fac una fără alta. Sunt aproape 6 ani de atunci și eu am avut ocazia, din păcate, să conduc doar scutere. Întorc capul prin oraș, sau în afara orașului, sau oriunde îi văd, după fiecare motor care trece pe lângă mine. Nu știu, îmi inspiră atâta libertate, un sentiment aproape de cel de a zbura. Nu mi-am permis să cer nimănui motorul, pentru că se știe, teoretic cel puțin, ”motorul și nevasta nu se împrumută la nimeni”, însă am avut prieteni care m-au luat ca și pasager. E mult mai bine decât nimic, dar e aproape ca și cum ai sta în dreapta. Visam de multe ori, în nopțile lungi, cum mă urc pe motor și plec, nu contează unde, doar să simt vântul în față și să fiu doar eu cu mine și zgomotul motorului.

 

4527818-group-of-motorcycles

 

Acum vine și partea interesantă: după toatele visele și senzațiile de bine care mă leagă de motor, există acele guri care-mi suflă în ceafă și spun într-una că dacă vreau motor, probabil îmi doresc să mor curând. Le tot spun, ”Oameni buni, accidente se pot întâmpla oriunde!”, cam așa cum zice și reclama de la Lion, în casă, sau mergând pe stradă. Și nu sunt de acord să nu fac ceea ce îmi place doar pentru că e mai mare riscul de a păți ceva.

One Move, sală de cățărat

Activitatea cățărătorilor are tendința să stagneze pe perioada iernii. Sau cel puțin activitatea la stâncă. Însă pentru cei înrăiți există câteva variante. Dacă sunt montanieri în general, schiurile sau snowboardul pot lua locul cățăratului. Iar dacă omul chiar vrea să se cocoațe, cățăratul pe gheață ar fi o soluție, asta în cazul în care găsește formațiuni propice. Dar cea mai bună variantă pentru a ține mușchii antrenați și a fi în formă și pe timpul iernii, sunt panourile de escaladă sau bouldering.

 

190784_556767211019564_1957924439_n

Consider că One Move Timișoara nu este doar o sală de cățărat, ci este un concept al unității cățărătorilor de orice fel.

Cu riscul să mă repet sau poate chiar să nu am dreptate, cred cu tărie și mi s-a demonstrat în repetate rânduri că oamenii de munte știu să fie uniți, știu cum să fie un grup. Îi leagă un scop comun, și anume iubirea pentru sport, ambiția și dorința atingerii celor mai înalte culmi.

 

Grupul cățărătorilor din Timișoara mie personal îmi sunt oarecum străini. M-am obișnuit cu oamenii și stâncile din zona Clujului și mi-a fost greu să schimb atmosfera. Dar am fost de câteva ori la panoul de bouldering și mi-a plăcut ce am văzut. Oamenii sunt primitori, ambițioși și într-o condiție fizică foarte bună :). Se organizează concursuri, se dau premii, se fac ieșiri la stâncă.

 

La sala de bouldering există mai multe tipuri de abonamente pentru care poți opta, în funcție de numărul intrărilor incluse. Se pune la dispoziție echipamentul necesar pentru sală (papuci de cățărat și săculeț cu magneziu). În cazul ieșirilor la stâncă, echipamentul este mai complex. Pentru începători se organizează cursuri de escaladă la stâncă și/sau inițiere în bouldering. Sunt de asemenea cei la care se poate apela pentru team buildinguri sau pentru orice ieșire în grup ce include activitatea lor principală.

 

Ce mi-a mai plăcut este originalitatea lor. Ușa intrării în sală, în loc de clanță are o priză de panou, așa că vizitatorii, vrând-nevrând, sunt de la început participanți la activitatea practicată. Programul este de luni până sâmbătă între orele 17:00 – 22:00, iar duminica este închis. Pentru mai multe detalii, go here.

 

Sala de cățărat este o alternativă la stâncă, dar sincer, din punctul meu de vedere, cele două nu se pot compara. Sala este doar un exercițiu, pe când pe stâncă este adevărata trăire. Stânca este locul unde prizele nu-ți sar în ochi ci trebuie să le cauți, să le simți. De fapt asta e diferența între natural și artificial, și eu una aleg întotdeauna naturalul atunci când se poate, iar artificialul rămâne metoda comodă sau la îndemână de antrenament. Oricum great job pentru cei de la One Move și le doresc la cât mai multe reușite.

Rafting pe râul Bela, Slovacia

Pentru că tot am început să scriu despre ieșirile mele prin lume, cu lume, voi continua cu lista experiențelor mele până le voi epuiza pe toate. Între timp însă, am să mă asigur că lista mea va fi reactualizată în permanență, sau cel puțin pot să visez că așa va fi.

 

IMG_3826

Cândva în primăvara anului 2008 plecam din Timișoara o gașcă de aproximativ 20 de persoane spre Slovacia. Scopul? : să ne dăm în bărci! Rafting baby. Era o experiență nouă pentru mine și ardeam de nerăbdare să văd cum e cu vâsla în mînă și cu cascadele sub tine. Eu aveam deja experiențe în sporturi extreme, dar de data asta a fost special, fiind prima și singura ieșire de genu’ împreună cu soră-mea. Mama ne-a făcut puțin diferite pe noi două, ea familista și eu rătăcitoarea, așa că săptămâna la rafting ne-a sincronizat trăirile, sau mă rog, pe ale ei cu ale mele :) (quite touching).

 

Expediția Pohoda este organizată anual de către 

Cheile Turzii, micul paradis pentru alpiniști

 cheile turzii

Cheile Turzii, minunatul loc unde am cățărat timp de aproape 3 ani în majoritatea weekend-urilor, oferă iubitorilor acestui sport aproximativ 350 de trasee de alpinism și escaladă. Mai mult decât atât, priveliștile sunt superbe, pereții ajung la lungimi de până la 260 m, iar când ajungi în vârful lor, e o adevărată încântare a ochiului și sufletului.

 

Tehnicile practicării alpinismului și a echipamentelor necesare s-au dezvoltat considerabil în ultimii 10 ani. Eu chiar am înclinația să zic că nu mai poate fi considerat un sport extrem, cel puțin nu mai mult decât traversarea pe trecerea de pietoni. Cu echipamentul necesar și un partener de încredere, alpinismul e un sport ca un oricare altul. Accidente desigur că se pot întâmpla, dar ele sunt minimalizate de folosirea adecvată a echipamentelor de protecție.

 

alpinism

Cheile Turzii este locul de întâlnire al unora dintre cei mai mari alpiniști din țară și nu numai.