Cu Lumea În Spate

În viață e ca și în natură: o mulțime de elemente, dar dacă știi să le potrivești, vei avea întotdeauna un tablou de excepție.

Category Archives: Dezbatere

Viața cu urcușuri și coborâșuri

În principiu acest blog vrea să fie dedicat călătoriilor mele și noilor experiențe în diverse activități. Dar deocamdată vremea și motivele personale nu-mi dau pace, și abordez cu plăcere și alte subiecte: vreo reclamă care mi-a atras atenția, vreo concluzie la care am ajuns din discuții și exemple proprii sau din jurul meu.

Citesc diverse bloguri pe diferite teme, pornind de la călătorii și până la relații. Mda, relațiile astea sunt ceva de groază, și se pare că nu la foarte multe iese cum trebuie. Mai înainte am terminat de citit un articol despre 10 lucruri pe care trebuie să le știi pentru a avea relații remarcabile. Așadar, avem în jurul nostru atâtea exemple de articole, de studii despre cum să fim fericiți, cum poți să reușești să avansezi în funcție la locul de muncă, cum poți să câștigi mai mulți bani, și așa mai departe, cum poți să și din nou cum poți să. Și totuși, cu toate instrumentele la îndemână, cu tot accesul la informația de care dispunem, cu toate posibilitățile pe care lumea de azi le oferă, nu toți ajung, sau nici măcar pe departe toți, să fie mulțumiți de propria lor viață. De ce? Pentru că, la nivel teoretic, majoritatea articolelor exprimă puncte de vedere foarte bine argumentate, însă după cum se știe, la tăți ni-i greu cu practica.

singuratate1Sursă foto

Mai e un aspect foarte important. Suntem oameni, diferiți, privim lucrurile diferit,

Fericirea vine din lucruri mărunte

Plouă afară. Acel gen de zi în care stai ascuns și te gândești la zilele cu soare. Admiri în același timp și ploaia, pentru că e frumoasă și ea. Dă viață naturii, mai ales acum, primăvara, când verdele e mai verde ca întotdeauna. Și cumva, ești fericit: pentru ploaia din fața ochilor și soarele din gând.

Sunt acele momente în care te oprești puțin din alergat și îți pui ordine în gânduri, în suflet. Revii prin locurile prin care ai alergat, și te gândești pe unde mai vrei să mergi, pe ce cărări, pe care drumuri. Și parcă această răscolire prin suflet ne face să fim mai atenți la sentimente, la emoții și la ce consideri că e mai important în viață. Filmulețul următor, o reclamă tailandeză, care observ că are mare succes pe internet, e tocmai potrivit pentru această stare.

Mesajul face apel la sentimente, la emoții, la tot ce stă la baza sufletului omului. Și cred că e cu atât mai apreciat cu cât rar mi se pare că întâlnești oameni care pot fi fericiți indiferent de situația financiară pe care o au. Îmi spune multă lume: „Adela, lumea se învârte în jurul banilor, nu poți să ai succes dacă trăiești pe principii morale”. Poate chiar așa, nu poți să contezi într-o astfel de lume decât dacă ai bani. Dar oare ăsta e singurul lucru care contează, chiar vrei să contezi pentru o astfel de lume?

În același timp, dacă nu ai bani, ești limitat în a face lucrurile care poate îți aduc fericirea. Și nu e ușor să tragi tare la un loc de muncă, uneori să te lași călcat în picioare, doar ca să-ți menții venitul care aduce mâncare pe masă ție și familiei tale. Dar fericirea poate să vină din lucruri mărunte, și până la urmă trebuie să vină din sufletul fiecăruia. E mare lucru să te poți bucura de o zi cu soare, sau de o ploaie caldă, de un zâmbet al unui om drag, de o strângere de mână sau de o vorbă bună. Cred că a fi un om bun poate să-ți aducă mai multă satisfacție decât toți banii din lume. Pentru că nimic nu te înalță mai mult decât o trăire intensă, decât iubirea, decât fericirea, decât căldura oamenilor din jurul tău.

Nu de puține ori mi s-a răspuns la bunătate cu răutate. Nu de puține ori am avut de pierdut doar pentru că am încercat să ajut. Pentru că așa sunt mulți oameni, egoiști din fire, se pun întotdeauna pe primul loc. Iar dacă ei au de câștigat, nu contează cine are de pierdut. Dar genul ăsta de oameni te pot face să fii mai puternic, și îi apreciezi cu atât mai mult când îi întâlnești pe cei care nu sunt așa. Și te bucuri din plin!

oameni-fericitiSursa foto

S-a întâmplat să rămân gravidă

Văd fel de fel de exemple în jurul meu, unele bune, altele mai puțin bune, despre ce înseamnă să ai o familie. S-au schimbat vremurile, nu mai avem aceleași priorități ca și părinții sau bunicii noștri, divorțurile sunt la ordinea zilei și mă bucur extraordinar de mult când văd un cuplu fericit, mai ales dacă au și un copilaș. Pentru că mi se pare că poveștile frumoase se întâlnesc din ce în ce mai rar. Iar acest articol îl scriu pentru că aud și văd în jurul meu din ce în ce mai multe exemple despre cum SĂ NU faci. (Completare: Intenția nu e să ofensez pe cineva, mi se pare doar alarmant ce se întâmplă, mai ales în România. Situații sunt multe, cu implicații diferite, vă rog nu o luați personal).

avortSursă foto

Din punctul meu de vedere nu există un tipar în care trebuie să te înscrii. Nu faci lucrurile pentru că așa trebuie, sau că zice lumea, sau că asta se așteaptă de la tine. Important e să faci cum îți dorești și cum consideri că e mai bine pentru tine. Iar un copil e un pas important în viață, o decizie pe care trebuie să o iei, nu să o lași la voia întâmplării. Mă intrigă extraordinar de tare replica asta: „S-a întâmplat să rămân gravidă!” sau „Am rămas gravidă din greșeală.” Dacă ești femeia care și-a luat toate măsurile pentru a evita o sarcină nedorită (mai puțin abstinența totală evident) și totuși s-a întâmplat, ești una dintre foarte puține, și da, ești ghinionistă. Sau poate ai ales niște metode mai puțin sigure, iar atunci îți asumi un risc. Dar dacă ești un copil (adică toate astea ți se par o joacă, indiferent de vârstă) care se simte bine într-o seară, sau în mai multe, și „se întâmplă nenorocirea”, îmi pare rău de tine, știu că nu e ușor, dar nu pot să numesc asta altfel decât inconștiență. Copilul ar trebui să fie

Care este stilul tău?

Be_Yourself_by_DianaeSursa foto

Suntem oameni și prin definiție, diferiți. Ne formăm o personalitate, un fel de a fi, adoptăm diverse stiluri de viață în funcție de experiența fiecăruia, de ceea ce ni se potrivește, ceea ce ne dorim sau ceea ce ne caracterizează, de locul unde suntem sau de oamenii din jurul nostru. 

Definiția ”stilului” conform DEX-ului este:  mod specific de exprimare într-un anumit domeniu al activității omenești, pentru anumite scopuri ale comunicării; fel propriu de a se exprima al unei persoane.

Există zeci de stiluri, de a fi sau a face ceva, în orice domeniu la care te poți gândi: stil de viață (foarte complex), de relaționare, de conducere, de muzică, de îmbrăcăminte, de învățare, de predare, de comunicare și multe altele. Este un subiect vast, dar vreau să insist asupra unui aspect, și anume : „Tu știi ce stil ți se potrivește? „.

Consider că sunt 3 mari categorii ale stilurilor pe care le adoptăm:

1. stil impus de societate sau de anumite norme de conduită

Există o varietate de stiluri care ne pot fi impuse: la locul de muncă, la un concert la operă, la o întâlnire de afaceri, într-un club select, stiluri care se pot sau nu se pot suprapune cu stilul propriu. Ideal este, că dacă ele nu se suprapun, să facem alegerea de a fi noi înșine și să evităm cât de mult posibil astfel de locuri.

Proprietari și chiriași în Timișoara

Din păcate, sau din fericire, depinde cum privești problema, sunt chiriașă de aproximativ 8 ani. În acest timp am avut experiențe frumoase sau mai puțin frumoase cu deținătorii spațiului pe care l-am închiriat. Recent, o poveste mai nefericită despre o proprietară ”puțin mai sensibilă”.

 

Am locuit în apartamentul din care am să mă mut în curând timp de 1 an și 2 luni. Personal m-am întâlnit o singură dată cu proprietara, o persoană tânără și chiar drăguță de altfel. Ni s-a stricat mașina de spălat, ne-a adus alta, s-a stricat dușul, l-a înlocuit. Nu locuiește în țară, iar colega de apartament era cea care ținea legătura cu ea. Așa că nu am prea apucat să stăm de vorbă, asta până recent. Pentru că ne mutăm și era nevoie să stabilim ultimele detalii, ne-a anunțat că va veni să discutăm. Nu a anunțat însă și când, ci a spus că în weekend pentru că aveam și noi 2 zile libere. Ne așteptam să dea vreun semn când ajunge, nu era să stau în casă până când apare și don’șoara. Cum semnul a întârziat să apară, ne gândeam că a renunțat la ideea de a veni, și mi-am văzut de ale mele.

index

 Duminică seara ajung și eu acasă și ce să vezi: un bilet pe care scria că a trecut pe la apartament dar noi n-am fost de găsit, pe un ton cumva acuzator, și că trece a doua zi să-i dăm banii pe chirie și cheltuieli. Eu, șoc! În primul rând a intrat fără să ne anunțe în apartamentul pentru care noi plăteam chirie și unde avem toate lucrurile. Nu că mi-ar lua ceva, dar din principiu, asta nu se face. În al doilea rând,