Cu Lumea În Spate

În viață e ca și în natură: o mulțime de elemente, dar dacă știi să le potrivești, vei avea întotdeauna un tablou de excepție.

Category Archives: Activități și timp liber

Cu gheața sub picioare, la patinoar

Îmi amintesc de puținele dăți când am fost la patinoar pe parcursul timpului. Și pentru că a trecut ceva vreme de la ultima ieșeală, așa, de anul nou, am decis să fac o vizită. Singurul patinoar deschis în data de 02.01.2013 a fost cel de la Mall. Așa că ne pornim pe la ora 5 jumate spre casa de bilete. Când am ajuns, ne-am speriat de coada kilometrică, plus că mai era lume prin preajmă care stătea în cumpene dacă are rost să mai aștepte sau o să revină cu altă ocazie. Nici noi nu ne-am hotărât pe loc, așa că am intrat în Mall să ne holbăm puțin ochii prin vitrine.

 

20130102_213002

După vreo jumătate de oră revenim la casa de bilete. Coada se subțiase considerabil, patinoarul în schimb era full. Un cerc mare de oameni se urmăreau în continuu în aceeași direcție, iar în mijloc câteva persoane care, fiind mai neexersate pe patine, era mai dificil să țină pasul. Ne punem și noi la coadă, și pe ultima sută realizez că nu am buletinul la mine ca să-mi pot închiria patinele. Așa că trag o fugă până acasă, mai aveam 2 ore până la următoarea tură de intrat pe gheață. Revin la casă, iau bilet și mergem să bem o bere să ne încălzim puțin.

De la 20:30 intru și eu pe gheață, cu puține emoții având în vedere că trecuse ceva timp. Eram mai liniștită pentru faptul că toată vara m-am dat cu rolele, și mare diferență nu putea să fie. Într-adevăr patinele au alunecat frumos la început, și din ce în ce mai frumos pe măsură ce trecea timpul.

 

Pe patinoar erau mai multe categorii de patinatori: 

Aventură la schi la Muntele Mic

Început de an, bateriile încărcate, doza de optimism și energie prezente, planuri, calcule, listuțe, aspirații – checked. Și pentru că tot e vremea de zăpadă și pârtii, și pentru că îmi doresc așa mult să nu pierd momentul iarna asta, mă auto impulsionez cu amintiri despre o altă iarnă cu schi, cândva în trecut.

 IMG_7373

Vineri seara, eu încă la muncă. Afară începuse să ningă ca-n povești și m-a prins un dor de munte cu zăpadă, de un schi, o căzătură zdravănă, un îngeraș în zăpada de 1m. Mă gândesc repede pe cine pot să sun, cine ar mai veni, mă gândesc la puținii bănuți din portofel și de la cine pot lua împrumut o pereche de clăpari (schiuri aveam deja). Încep să gândesc cu voce tare,

Cu ieșitul în oraș și viața de noapte

Am uitat să ies în oraș, să mă îmbăt până la refuz, să agăț ceva sau să mă las agățată, parcă a trecut ceva timp. Era un adevărat stil de viață la un moment dat. Mi-e dor să fiu studentă, și prea tânără ca să-mi pese de ceva. Sincer, nu vreau să ajung să-mi lipesc fundul de o canapea și să stau închisă în casă în timpul meu liber. Și totuși într-o sâmbătă seara eu mai caut vreun film la care să mă uit, asta după ce am văzut deja 2…

 

IMG_4959

De ce deschid subiectul distracție e pentru că, nu de mult, am ieșit și eu în oraș. Mi s-a părut puțin ciudat, chiar dacă am lucrat într-un pub, și chefurile îmi sunt totuși familiare. Bine, a trecut doar jumătate de an de atunci, dar parcă meseria de petrecăreț necesită multă practică și neapărat e nevoie să fii consecvent.

Tăiatul porcului, tradiția românului

IMG_1590

La fel ca mulți dintre noi, și eu am bunici la țară. Și spunând asta, în mintea mea deja se selectează toată literatura copilăriei mele, cu dealuri înverzite sau uliți acoperite de zăpadă. Astăzi, chiar dacă retrăiesc aproximativ aceleași experiențe atunci când merg la sat, nu le mai simt cu aceeași intensitate. Odată vreme așteptam sărbătorile cu mare nerăbdare, cu tradițiile, cu colindele, cu pregătirile și masa de Crăciun, cu zăpadă și săniuș. Acum, parcă toate s-au schimbat,

mi se par a fi de formă, și nu de profunzime. Sărbătorile parcă sunt doar un moment de agitație, când timpul nu e suficient pentru toată curățenia, mâncarea, pregătirile și uităm a fi în primul rând bucuroși împreună, ca familie.

 

Dar să intrăm în discuția despre patrupedul nostru cu un destin nefericit. Anul acesta, după o pauză de câțiva ani, am fost din nou la tăierea porcului. De obicei stau închisă în casă până în momentul în care animalul nu mai mișcă. Nu pentru că aș avea idei anti-sacrificiu, chiar mai mult, sunt o carnivoră înrăită, doar că mi-e greu să privesc orice ființă vie în momentul în care se zbate între viață și moarte. Din fericire