Cu Lumea În Spate

În viață e ca și în natură: o mulțime de elemente, dar dacă știi să le potrivești, vei avea întotdeauna un tablou de excepție.

Category Archives: Activități și timp liber

O tură de scufundat la bazin

 09scafandru

Și uite așa am mai adăugat de curând la listuța mea o altă activitate, o experiență cu totul nouă până acum: scufundatul. Există mai multe opțiuni pentru a face acest lucru. Se poate încerca o dată, bifezi c-ai făcut-o și pe-asta și cam atât. O altă variantă e să faci cursul pentru a-ți lua brevetul, care îți permite să mergi să te scufunzi oriunde îți dorește inimioara. Cursul pentru brevet include o parte teoretică și una practică. Partea practică începe de cele mai multe ori la un bazin, pentru că e mult mai ușor să te acomodezi cu echipamentul într-o apă cât se poate de limpede și cu posibilitatea de a ieși repede la suprafață. Mai apoi se face ieșirea la apă: un lac, la mare sau oriunde îți permite locul. Am să povestesc pe scurt cam ce cuprinde partea de inițiere. 

 

Pentru început, eu am făcut partea de bazin. Am învățat echipamentul și am intrat în apă pentru a face niște exerciții simple. În primul rând am învățat semnele importante pe care le folosești sub apă, apoi cum scoți sau bagi aer în vestă pentru a te putea scufunda sau ieși la suprafață.  Cel amai important este cât de repede te obișnuiești să respiri. Respirația se face în totalitate pe gură și primul sentiment experimentat a fost că nu am suficient aer. Tentația a fost în permanență să ies afară, să dau masca jos și să inspir adânc pe nas.

 

Ceea ce am făcut sub apă erau rezolvările la niște posibile situații mai puțin plăcute, pentru a nu intra în panică în caz că se întâmplă. Dacă scoatem detentorul din gură, parte de echipament prin care respirăm, el se va umple de apă. Așa că cele două variante de a-l goli de apă sunt:

Pe 2 roți, motoare și vise

Îmi amintesc cu drag cum mă ducea tata cu Mobra la grădiniță. Da, cu Mobra, care era o modă pe vremea aia! :) Nu am o imagine clară în minte, însă îmi amintesc foarte bine senzația, cum stăteam eu fericită pe rezervorul motorului, cu tata în spatele meu. Mi se părea că aveam o viteză fantastică; în realitate, era chiar foarte mică. Dar pentru că și eu eram mică, proporțional era numai bine. Încă de pe atunci visez că atunci când voi fi mare, voi avea motorul meu.

 

Mi-am luat A-ul în același timp cu B-ul, am zis clar că nu o să fac una fără alta. Sunt aproape 6 ani de atunci și eu am avut ocazia, din păcate, să conduc doar scutere. Întorc capul prin oraș, sau în afara orașului, sau oriunde îi văd, după fiecare motor care trece pe lângă mine. Nu știu, îmi inspiră atâta libertate, un sentiment aproape de cel de a zbura. Nu mi-am permis să cer nimănui motorul, pentru că se știe, teoretic cel puțin, ”motorul și nevasta nu se împrumută la nimeni”, însă am avut prieteni care m-au luat ca și pasager. E mult mai bine decât nimic, dar e aproape ca și cum ai sta în dreapta. Visam de multe ori, în nopțile lungi, cum mă urc pe motor și plec, nu contează unde, doar să simt vântul în față și să fiu doar eu cu mine și zgomotul motorului.

 

4527818-group-of-motorcycles

 

Acum vine și partea interesantă: după toatele visele și senzațiile de bine care mă leagă de motor, există acele guri care-mi suflă în ceafă și spun într-una că dacă vreau motor, probabil îmi doresc să mor curând. Le tot spun, ”Oameni buni, accidente se pot întâmpla oriunde!”, cam așa cum zice și reclama de la Lion, în casă, sau mergând pe stradă. Și nu sunt de acord să nu fac ceea ce îmi place doar pentru că e mai mare riscul de a păți ceva.

Centrul de echitație și agrement Herneacova

Am mai vorbit despre cai, și am să mai vorbesc, pentru că asta e: ÎMI PLAC! Am încălecat până zilele trecute o singură dată în șa, și în rest, la liber pe dealurile satului de la bunici. E frumos să călărești la liber pentru acele senzații tari de ”getting wild”, dar în același timp mai ai parte și de altfel de senzații, mai puțin plăcute, și anume răni pe partea din dos. Așa că recomand a se folosi de cele mai multe ori un cal cu șa.

 

De mărțișor am primit un cadou mai mult decât frumos: o vizită la Centrul de agrement și echitație Herneacova. Împrejurimile sunt superbe, cu dealuri împădurite și multă liniște. Îmi și imaginez ce frumos poate să fie locul odată ce vine primăvara, cu flori și miros de iarbă proaspătă. Și mai mult decât atât, dacă ai experiență cu caii, ai posibilitatea să ieși cu ei pe traseele din împrejurimile centrului, la o plimbare prin natură.

Ca să ajung la locul de manej, am intrat prima dată în hala unde se află boxele cailor. Pentru fiecare cal erau menționate rasa, numele calului, vârsta și de unde este originar. Ce să spun, care de care mai frumoși! Dar cel mai mult am fost impresionată de rasa frizienilor. Două ”gagici” focoase au fost legate la căruță, și am avut ocazia să le observ mersul țanțoș și postura impunătoare. Iar într-o boxă îl zăresc și pe domnul armăsar frizian,

One Move, sală de cățărat

Activitatea cățărătorilor are tendința să stagneze pe perioada iernii. Sau cel puțin activitatea la stâncă. Însă pentru cei înrăiți există câteva variante. Dacă sunt montanieri în general, schiurile sau snowboardul pot lua locul cățăratului. Iar dacă omul chiar vrea să se cocoațe, cățăratul pe gheață ar fi o soluție, asta în cazul în care găsește formațiuni propice. Dar cea mai bună variantă pentru a ține mușchii antrenați și a fi în formă și pe timpul iernii, sunt panourile de escaladă sau bouldering.

 

190784_556767211019564_1957924439_n

Consider că One Move Timișoara nu este doar o sală de cățărat, ci este un concept al unității cățărătorilor de orice fel.

Cu riscul să mă repet sau poate chiar să nu am dreptate, cred cu tărie și mi s-a demonstrat în repetate rânduri că oamenii de munte știu să fie uniți, știu cum să fie un grup. Îi leagă un scop comun, și anume iubirea pentru sport, ambiția și dorința atingerii celor mai înalte culmi.

 

Grupul cățărătorilor din Timișoara mie personal îmi sunt oarecum străini. M-am obișnuit cu oamenii și stâncile din zona Clujului și mi-a fost greu să schimb atmosfera. Dar am fost de câteva ori la panoul de bouldering și mi-a plăcut ce am văzut. Oamenii sunt primitori, ambițioși și într-o condiție fizică foarte bună :). Se organizează concursuri, se dau premii, se fac ieșiri la stâncă.

 

La sala de bouldering există mai multe tipuri de abonamente pentru care poți opta, în funcție de numărul intrărilor incluse. Se pune la dispoziție echipamentul necesar pentru sală (papuci de cățărat și săculeț cu magneziu). În cazul ieșirilor la stâncă, echipamentul este mai complex. Pentru începători se organizează cursuri de escaladă la stâncă și/sau inițiere în bouldering. Sunt de asemenea cei la care se poate apela pentru team buildinguri sau pentru orice ieșire în grup ce include activitatea lor principală.

 

Ce mi-a mai plăcut este originalitatea lor. Ușa intrării în sală, în loc de clanță are o priză de panou, așa că vizitatorii, vrând-nevrând, sunt de la început participanți la activitatea practicată. Programul este de luni până sâmbătă între orele 17:00 – 22:00, iar duminica este închis. Pentru mai multe detalii, go here.

 

Sala de cățărat este o alternativă la stâncă, dar sincer, din punctul meu de vedere, cele două nu se pot compara. Sala este doar un exercițiu, pe când pe stâncă este adevărata trăire. Stânca este locul unde prizele nu-ți sar în ochi ci trebuie să le cauți, să le simți. De fapt asta e diferența între natural și artificial, și eu una aleg întotdeauna naturalul atunci când se poate, iar artificialul rămâne metoda comodă sau la îndemână de antrenament. Oricum great job pentru cei de la One Move și le doresc la cât mai multe reușite.

La Dance Stage Timișoara se dansează

Vorbeam într-un articol anterior despre cât de străină a început să-mi fie viața de noapte și ieșitul în oraș. Asta rămâne încă bătut în cuie însă cu o mică excepție: sâmbăta în Dance Stage, locul unde se dansează. Nu contează de la ce club de dans ești, până la urmă nici nu contează dacă știi să dansezi. Important e că acolo lumea se strânge în fiecare sâmbătă seara ca să petreacă prin dans.

 

269555_376182082460574_842582817_nParty-ul se ține în sala de cursuri, spațioasă, creată special pentru dans, cu oglinzi uriașe pe unul dintre pereți. Există suficiente mese și scaune pentru cei obosiți și un bar vă stă la dispoziție cu beuturi alcoolice sau nonalcoolice. Foarte important este că în sală nu se fumează, deci în timp ce gâfâi în timpul unui dans mai alert, nu inspiri și fum de țigară. Pentru nefumători e cu atât mai bine. Fumătorii nu trebuie să-și facă însă probleme, există spațiu amenajat pentru fumat chiar în holul din care se intră în sală.

 

În plus, am fost fascinată de onestitatea oamenilor care frecventează party-ul de sâmbătă. După ce mi-am fumat țigara pe hol, am intrat în sală fără să-mi iau însă și poșeta cu mine, o lăsasem afară pe masă. Când m-am trezit și eu că-mi lipsește geanta, trecuse aproape o oră și fug disperată s-o caut. Am fost foarte impresionată și de-a dreptul surprinsă că geanta mea și evident, tot ce era în ea, erau neatinse. Faini oameni!

 

Se dansează cam de toate: societate, latino și dansuri de grup. Se încurajează bunele maniere și bineînțeles distracția la maxim. Lumea este drăguță, zâmbitoare și întotdeauna doritoare să mai explice celor care nu cunosc câte o figură nouă de dans. Se organizează petreceri tematice de sărbători și nu numai și se prezintă din când în când o coregrafie nouă.

 

Intrarea este 10 lei, sumă în care este inclusă o băutură de la bar. Adresa este pe Str I.M. Pestalozzi, Nr. 20/A (intrarea de pe Str. Cuvin). Pentru mai multe detalii despre organizatori și activități, puteți vizita pagina oficială 

 

Indicat să aduceți haine de schimb și papuci comozi pentru dans.

Vă aștept la o seară de dans!