Cu Lumea În Spate

În viață e ca și în natură: o mulțime de elemente, dar dacă știi să le potrivești, vei avea întotdeauna un tablou de excepție.

Category Archives: Activități și timp liber

Voluntar la zimbrii de la Armeniș

20140517_162210

Avantajul de a fi într-o organizație nonguvernamentală este că reușești să faci parte din organizarea unor evenimente care merită ținute minte. Fiind într-o scurtă vacanță în Reșița, am fost invitată ca voluntar la evenimentul cu zimbrii. Care eveniment? Acela de reintroducere în sălbăticie a unei specii dispărută de aproape 200 de ani de pe teritoriile noastre, zimbrii. Întâmplarea a avut loc în Armeniș, la 25 de km de Caransebeș înspre Herculane.

Evenimentul a fost foarte bine mediatizat, în țară și în străinătate, așa că nu am să insist pe tema proiectului, ci vreau să povestesc puțin despre cum am văzut eu lucrurile prin ochi de voluntar. Mai multe detalii puteți găsi de exemplu pe site-ul oficial WWF, pe pagina de facebook Rewilding Romania sau în diverse articole online.

În primul rând am văzut de câtă muncă a fost nevoie pentru a organiza un eveniment de o astfel de anvergură: de foarte multă.

Buziaș, un oraș cu istorie

Mulți dintre voi probabil ați fost sau ați auzit de Buziaș, situat la o distanță de 35 km de Timișoara și 26 km de Lugoj. Am trecut de câteva ori prin el, dar nu m-am oprit până acum. Într-o zi cu soare însă, la o plimbare scurtă cu motorul, parcul din Buziaș, ca destinație, este o alegere potrivită.

20140322_153611

Ca o primă impresie, localitatea dă o senzație de loc părăsit, pustiu pe străzi, o benzinărie fără nume și cu o singură pompă te face să te gândești că ar fi fost mai bine să ai suficientă benzină. Intrând însă mai înspre inima orașului, încep să observ casele, care se arată din ce în ce mai somptuoase, cu coloane mari la intrare, multe încă în construcție. Pe fațade sunt trecute numele vilelor, sau castelelor 😎 cum se auto-intitulează. Ca o paranteză, am observat că multe case din Banat au zidite numele și anul construirii pe fațadă. Treceam prin sate și vânam casele care datează de dinainte de 1900 și îmi pierdeam gândurile înspre vremurile acelea, încercând să-mi imaginez cum arăta casa sau locurile acum mai bine de 100 de ani.

Nu mi-am făcut lecțiile de-acasă în privința istoriei orașului, dar parcul mi-a inspirat un aer de vechi, nu de uzat, ci mai degrabă în sensul de demult, din 2 mari motive: colonada din lemn și platanii imenși. Datorită informației magice de pe internet, am aflat mai multe despre orășelul ăsta. Este atestat documentar din sec XIV-XV, iar în 1839 a fost declarat stațiune balneară, datorită bogăției în izvoare cu apă minerală, bazele stațiunii  fiind construite din 1819.

20140322_153835

Promenada acoperită din Buziaș este unică în Europa prin lungimea sa de 500 m, și recunoscută pentru stilul arhitectural bizantin. Sculpturile din lemn sunt sub formă de draperii sau imită dantela. Construită în anul 1875 pentru împărăteasa de Austria, are rol de a proteja de ploaie, soare sau ninsoare pe cei care fac plimbări în parc, iar aerosolii de aici se spune că au efecte curative.

20140322_154315

Nu am auzit foarte multe despre ce fel de tratamente se fac aici, dar tot un articol de pe internet spune că astăzi la Buzias se tratează bolile cardiovasculare, boli ale sistemului nervos central, tulburări neuro-psihice, afecțiuni ale tubului digestiv, afecțiuni ale rinichilor și căilor urinare, boli de nutriție și metabolism și afecțiuni ginecologice. Despre hotelurile din Buziaș

O plimbare la vecinii sârbi, Stara Palanka

Din anul 2010, românii pot intra în Serbia doar cu buletinul. Cu atât mai bine dacă ți se face poftă de pește de la Dunăre și nu ai un pașaport pregătit, pentru că din Timișoara sunt doar 112 km până la locația despre care am să vă povestesc.

Ne-am urcat luni dimineață pe motoare, deși era înnorat, în speranța că previziunile meteo se vor adeveri și va ieși soarele. Frigul nu era extrem, serbiadar parcă totuși ne doream măcar vreo 2 grade în plus. Dar ce nu rabdă omul pentru o plimbare? Prima oprire a fost în benzinăria de la ieșirea din Denta, unde am încercat și eu, ca omul care se oprește pe drum, să caut o toaletă. Mi se spune sec: „Nu e funcțională!”, fără ca răspunsul să vină și cu o soluție. Dar suntem români, cum să nu ne descurcăm? Mă uit de jur împrejur și zăresc, nu departe, o frumusețe de tufă. În afară de niște spini răutăcioși, problema s-a rezolvat cu bine.

Auzisem că la vamă s-ar putea să avem de stat, să ne ia la scotocit, mă gândeam că o să aibă o problemă cu cagulele de vânt de sub cască (îmi și imaginam cum o să scoată mitralierele – of, mă uit prea mult la filme 😀 ) , însă mai puțin faptul că a trebuit totuși să ne vadă fețele, ceea ce e de înțeles, am trecut repede prin vamă. Odată intrați pe teritoriul Serbiei, a trebuit să ne supunem regulilor de circulație cu limită de 80 km/oră în afara localităților și 40 km/oră în localități, asta pentru că nu aveam nevoie de probleme și bani aruncați pe amenzi. Țară străină, încerci să te comporți impecabil.

Peisajul nu se schimbă mult față de România: ne-a ieșit în cale o vulpe din câmp și am speriat un fazan ce stătea liniștit pe marginea drumului. Gunoaiele se simt și ele ca acasă. La intrarea în Vrsac am trecut pe lângă groapa de gunoi, iar pomii de pe lângă erau împodobiți cu pungi luate de vânt, mai ceva ca brazii de Crăciun. Să nu uităm și de strigatul prețurilor de ciorapi la tarabele din centrul orașului sau de lumea din sate care se uită lung din drum la cei care trec. Ce mai, lucruri bine cunoscute din propria țărișoară.

Ajungem într-un final la destinație, în Stara Palanka, unde se termină drumul și începe Dunărea (un braț al ei). De-acolo se poate merge mai departe doar cu bacul. Pe ambele părți este câte un restaurant, și din câte am înțele20140310_132843s nu sunt singurele. La următoarea tură, când va fi vremea mai bună și ziua mai lungă, o să vedem ce altceva mai este în zonă, dar de data asta cel puțin, am fost foarte mulțumiți de ceea ce am avut parte. Localul se numește Dunavski Cvet, mâncarea este delicioasă, iar prețurile bunicele. Se poate plăti în dinari, euro, lei „Da da da, dinari, euro, lei, da da!” ni s-a spus. Partea bună este că meniul este în sârbește și în română, iar partea amuzantă este felul în care este tradus: „sălată srbiască” este doar un exemplu, pe restul le analizați voi (poză). Am încercat o ciorbă de pește (dintr-o porție se satură 3 persoane), mult mai bună decât îmi aminteam eu de când am mâncat ultima dată, și la felul doi, șalău prăjit. La pește este inclusă garnitură din cartofi fierți, cu ceapă.

Oamenii sunt foarte ospitalieri, porțiile sunt pe săturate, iar vara este deschisă, chiar pe malul apei, și terasa.

20140310_142051

Am primit ajutor totuși cu recomandări și traducere de la doctorul Damaschin, care stătea singur la o masă și care vorbea foarte bine graiul bănățean românesc. El este  bătrânul tipic care are ce povesti la anii lui, care este foarte pasionat de istorie și poezie. Am ascultat de la el o poezie în grai bănățean, experiențe din vremea comunismului, traiul în sărăcie și opinii pe tema minorităților. Cred că e frumos, dacă ești bătrân, să ai pe cineva care te ascultă cu drag povestind despre câte și cum au fost…

Chitara, stres și relaxare

chitare

Îmi place mult să cânt. Nu e nimic public, sau aproape niciodată public, dar mi se întâmplă des. Ceva în genul vestitului cântat la duș, sau la spălat vase, mă trezesc uneori cântând chiar pe stradă, atrăgând priviri ciudate în jurul meu  😯 . Acum vreo 10 ani, ai mei părinți mi-au făcut cadou o chitară. Istoria ei nu e una fericită pentru că mai mult era pensionată decât în acțiune. Am început lecțiile cu un profesor de la școala populară de arte. M-am ținut de treabă cam 2 luni, timp în care am învățat cât de cât să schimb acordurile de bază, și plictisită, poate chiar supărată că nu puteam cânta nici o melodie, am renunțat pentru vreo 3 ani. Nu știu, probabil îmi imaginam că pocnesc din degete și am deja un repertoriu propriu.

Nu cunosc teorie muzicală, și până la un moment dat nici nu e nevoie de ea. Dacă ințelegi teoria însă, devine mai ușor, mai logic. Nu e totul ca o poezie pe care o înveți vers cu vers, ci totul capătă sens. Dar acolo e din nou nevoie de muncă, multă muncă. Mi se părea ciudat că un lucru care de obicei mă relaxează, a devenit un lucru care cere efort :roll: . Să repeți aceeași melodie de zeci de ori până când iese așa cum trebuie e mai mult decât obositor. E frumos să te uiți la un artist pe scenă și să trăiești un moment creat de el. Dar pentru acel moment există zeci de ore în spate de greșeli, de exersat și de perseverență.

Am crezut că e sichitara alb negrumplu, sau mă rog, mai simplu de atât. Chitara e relativ ușoară comparativ cu alte instrumente, dar instrument fiind, nu e deloc ușor să ajungi să-l stăpânești. E nevoie de timp, de nervi și de răbdare. M-am reapucat de studiat când am ajuns la Cluj, la facultate, și am intrat într-un cenaclu de folk. A fost perioada în care am avut de câteva ori ocazia să cânt pe scenă, doar voce, dar alături de chitariști. A fost emoționant și frumos. Din nefericire,

Cumpărături la SCS Viena

header_service

„Shoppingul” este un subiect destul de delicat pentru mine, pentru că, sincer, nu mă prea pricep. Nu am fost niciodată interesată de modă, de mărci renumite de haine, sau de a avea o colecție impresionantă de pantofi. Mi-a plăcut întotdeauna natura, muntele, mersul desculță prin iarbă, stâncile, cocoțatul, chitara și lista continuă. Așa că se înțelege de ce mi-e aproape imposibil să stau bine împlântată pe tocuri, sau cât de incomode sunt fustele și unghiile lungi. Le practic, însă mai răruț. Așa că am să povestesc despre aventura mea în ale cumpărăturilor într-unul din cele mai mari centre comerciale din Europa: Shopping City Sud Viena, unde găsești de toate pentru toate gusturile.

Înainte să plec mi se spune că dacă mall-ul nostru din Timișoara mi se pare mare, acolo o să am nevoie de o hartă ca să știu pe unde mă aflu. Gândul m-a cam înspăimântat, pentru că deși am intrat de câteva ori în mall-ul nostru, încă mă pierd în el. Dar pentru că avem acces la informație, temele se pot face de acasa, harta la purtător și lucrurile merg mult mai ușor.

anfahrtsplanneu

              Așa arată harta centrului, sursa fiind site-ul oficial SCS.

Pentru că îmi place să cunosc și puțină istorie despre un loc pe care îl vizitez, am aflat că s-a început construcția mall-ului între 1970-1976 și s-a dezvoltat continuu până în ziua de azi. Se află în zona Vösendorf, în sudul Vienei, are o suprafață de 192.500 m² și peste 330 de magazine. Inițial am crezut că