Cu Lumea În Spate

În viață e ca și în natură: o mulțime de elemente, dar dacă știi să le potrivești, vei avea întotdeauna un tablou de excepție.

Grossglockner, munții de vis, și cum am ajuns la urgențe (zilele 3-4)


IMG_0483

M-am blocat de așa multă vreme la articolul ăsta. Poate pentru că ziua asta am s-o țin minte o viață, e cu cicatrice, la propriu. Și mai e și Londra asta, despre care vreau să povestesc așa multe, dar care îți mănâncă tot timpul. Cu răbdare 

Viena a fost superbă, o spun din nou. Dar adevarata aventură abia acum începe, cu cele mai frumoase și cele mai de coșmar 2 zile din vacanța noastră.

Timișoara – Viena, Europa pe motor (zilele 2-3)

IMG_0156

Începutul concediului pare din ce în ce mai îndepărtat pe măsură ce trec lunile. Din păcate, sau din fericire, acest sfârșit de an a fost unul foarte plin și am rămas în urmă cu articolele despre mirifica lună iulie/2014. Așa că, la început de 2015, mulțumesc anului 2014 pentru că a avut o lună iulie 😀  M-am uitat pe poze ca să-mi amintesc ce am făcut a doua zi la Viena, și realizez cât de lungă e o zi, și cât de multe poți face dacă îți organizezi bine timpul. 

Ne trezim de dimineață, că doar așa se face în concediu  😀 . Ne uităm pe geam și ne place ce vedem: muuult soare, atâta așteptam. Totuși, nu putem să ne continuăm lista de vizitat pentru că, așa cum am menționat în articolul precedent, nu mai aveam hărți la GPS. Din acest motiv, eu eram pe post de GPS, cu telefonul în mână, urlând prin cască: „La prima intersecție facem dreapta!”. ”Ceeee ai zis? Aici?” ”Daaaa, dreapta, dreaptaaa! ” Am ajuns cu bine la destinație, și am cumpărat un nou GPS, care, fiind nou, are mai multe opțiuni. Cu atât mai bine. Problema acum era montatul, trebuie legat la borne. Chiar dacă am încercat noi să-l montăm, nu aveam uneltele necesare pentru asta. Așa că cei de la magazin ne-au îndrumat spre un service. Îl găsim repede, e aproape. Dar e închis; prin străinătățuri au un program foarte interesant de lejer. Stăm afară și așteptăm. La un moment dat iese un roacăr mare, foarte serios, cu păr lung și ochelari pe nas, și fugim la el să-l întrebăm dacă ne poate ajuta. Îi explicăm ce avem nevoie, Cavalerul vorbește bine germana. ”Sigur, dă-mi cheile!” zice roacărul. Se urcă apoi liniștit pe motor, spunându-ne să revenim într-o oră. Pleacă și dispare după primul colț  😯 . Hmmm, oare tre’ să ne luăm bilet de avion înspre casă? 

Căutăm un loc unde să bem o cafea cât așteptăm. Facem tot felul de scenarii, cum că am dat cheile unui oarecare în stradă și oare care sunt șansele să nu fi fost persoana care credeam că este? Ne întoarcem după o oră, oarecum cu frica în sân. Vedem la capătul șirului de motoare și pe Furia Albă. Phhhiuuu! Nu ne-a părăsit  😮 . GPS-ul era instalat frumos, îi mulțumim omului pentru serviciu și după ce am butonat puțin pe el să vedem ce vrea, ne calculează ruta spre Schonbrunn. Cu toți căluții, înainte!

Locuri de parcare găsești cam greu, dar există opțiuni. Furia Albă stătea de fiecare dată minunat lângă spațiile pentru biciclete, camuflată perfect 😎 .IMG_0072

Video Turul Europei pe motor în 4567 km

E pentru prima dată când lucrez cu un editor de filme, și pot spune că sunt mulțumită de ceea ce a ieșit  😆 . Am încercat să cuprind în mare parte esențialul din călătoria lunii iulie, însă mai multe detalii despre fiecare loc în parte vor fi cuprinse în articole separate. 

Și iată filmulețul:

Timișoara – Viena, Turul Europei pe motor (ziua 1)

După descrierea generală din articolul trecut a călătoriei noastre, o să o iau cu începutul. 2 Iulie. Ne trezim devreme. Nu știam cum vom rezista la un drum de peste 500 km, așa că ne-am luat marje de siguranță în privința timpului. La ora 7:00 încercam pentru prima dată montatul rucsacului la mine în spate. Primele dăți m-am urcat pe motor cu rucsacul în spate, până am realizat că mă chinui inutil. Așa că nu după mult timp am schimbat tactica, eu mă așezam frumos pe scaun, iar Cavalerul îl aranja pe Domnul încurcă lume în spatele meu. Trebuia să-mi reglez bretelele ca să fie egale, să nu îi simt greutatea și să nu mă tragă în spate sau în lateral. Mai trebuiau montate chingile, lucru care urma să devină ocupația Cavalerului până la sfârșitul călătoriei. Ce mai, mă simțeam ca un prizonier legat bine să nu fugă  :roll: .

Plecăm. Mă simțeam ciudat, parcă toată lumea știa că noi aveam de gând să cucerim lumea  😉 , probabil rucsacul ne dădea de gol. Mă simțeam totuși destul de confortabil, eram pregătită pentru cei 500 de km. Autostrada e chiar ok. Repede, lejer, dar plictisitor. Era să adorm, defapt am și ațipit la un moment dat, dar ținutul capului s-a dovedit a fi o problemă pe motor 😀 . E bine de mers pe autostradă când nu ai ce vedea prin zonă. Iar pe drumul de la Timișoara la Viena chiar nu e nimic spectaculos. Ne-am odihnit de vreo 3 ori pe drum, am mers mult mai bine decât ne așteptam. Ne-am oprit la același restaurant unde am mâncat și când am fost la SCS, Gastland M1 Hotel & Restaurant. E ”all you can eat” , mâncare tradițională ungurească, foarte bună și foarte ieftină. E cam la 20 de km de Budapesta, aproximativ la jumătatea drumului nostru, când ni s-a făcut numa’ bine foame.

b-index-hotel-gastland-m1-paty

Aproape de intrarea în Viena a început să plouă. Când am plecat de acasă am fost puțin îngrijorați de ce vreme o să prindem, pentru că prognozele arătau ploaie cam în toate destinațiile noastre. Așa că ne așteptam să ne plouă…asta nu înseamnă că ne-a și plăcut. Totuși, am ajuns, ne-am cazat și am plecat în oraș. Tot pe ploaie, doar nu era să stăm în casă. Ne ținem de program, 3 zile la Viena ca să putem vizita tot ce aveam în plan. Ne-am scos la imprimantă, pentru fiecare oraș, atracțiile zonei cu adresă și program. Viena e superbă, pe ploaie sau nu, tot frumoasă rămâne. Am ales în primul rând locurile unde se putea vizita cu un acoperiș deasupra capului, ca să ne ferim de ploaie. Așa că am plecat direct la Casa lui Mozart. Am băgat adresa în GPS, și ne-a dus până la intrare, chiar dacă teoretic nu cred ca aveam voie pe-acolo cu motorul, fiind zone pietonale. Ce sa-i faci Domle’, nu suntem din zonă, noi ascultăm de GPS :tounge:  .

Turul Europei în 4567 km pe motor

Am lipsit din țară o lună întreagă, lună în care am realizat încă o mică parte din visele mele: să călătoresc prin lume. Eh, lume e un pic mult spus, am rămas prin Europa, dar bucuroasă, pot să spun că am mai adăugat pe lista mea de locuri vizitate, câteva cu greutate. Destinație principală a fost WDW (World Ducati Week) de la Misano Adriatico, și tot restul călătoriei s-a învârtit în jurul datei acestui eveniment.

E o poveste frumoasă, o poveste a mea, din care face parte Furia Albă (motocicleta), Cavalerul(soferul) și drumul dinaintea noastră. Drumul: acel prieten drag mie care nu mă poate ține departe de el prea multă vreme. Care mă ispitește mereu, orice aș face în restul timpului meu. Iar eu i-am fost alături de câte ori am putut. Motocicleta, acea fantezie încă de prin grădiniță, acel lucru după care întorceam mereu capul iar zâmbetul îmi apărea de fiecare dată pe față. Cavalerul, acea dragoste la care am visat, acel EL care mă întâmpină pe un cal alb, acele sentimente atât de profunde și puternice încât vor rămâne întotdeauna neîmplinite. Una peste alta, se promitea a fi într-adevăr ceva de neuitat. 

Așadar am făcut 4567 km cu motorul și 3 pasageri...da, 3 pe motor: Cavalerul, eu,  și personajul negativ: rucsacul cel încurcă lume. A fost prima experiență de acest gen și evident că am realizat pe parcurs ce am făcut bine și ce nu. Din experiență se învață până la urmă.  😉

harta europa

Dar orice piedică am avut în toată perioada asta, ne-am încăpățânat și am dus-o cu bine până la capăt,  așa cum am plănuit de la început ieșirea.

Pregătirile